Din casă

Acoperiți gura și nasul când strănutați sau tușiți, recomandă autoritățile. Am strănutat și s-a întâmplat asta

martie 21, 2020

Acoperiți gura și nasul când strănutați sau tușiți, recomandă autoritățile. Ni se spune că aceasta este cea mai bună metodă de prevenție/protecție.

Sunt acasă. E ceva praf pe jos, recunosc. În dreapta am ferestre de sus până jos. Bate soarele, praful se ridică. Îl văd și îmi spun „Hmm, ar trebui să pun aspiratorul, dar sunt obosită. Mai stau puțin. Nu moare nimeni de la niște praf.”
Am laptopul în brațe, cafeaua pe măsuță. Fiică-mea doarme. Am pus-o în balansoar. Sunt prea obosită să o mai plimb în brațe. Mă mint frumos și îmi spun „poate nu se prinde”, „poate n-o afectează prea mult că am nevoie de o pauză”.
Mă uit pe geam, bate vântul destul de tare. Îmi intră ceva petale de flori albe în curte. Are vecinul câțiva pomi. Pare că ninge. Ce bine era dacă aveam și noi un măr în curte! Sau măcar un cartof, o varză, orice.
În urmă cu câteva săptămâni nu mă gândeam la asta. Mă gândeam că ar trebui să amenajăm terasă mai bine. Să ne bem cafeaua în liniște, să citesc o carte relaxată. Nu-mi stătea capul la cartofi, morcovi și mere. Acum parcă tânjesc după ele.
Apoi îmi amintesc că putem pleca oricând la țară. Acolo nu ne suflă vecinii în nas. La mama avem fructe, la soacră-mea există legume. O găină, două și putem supraviețui. Fac o socoteală. 300 de lei și mâncăm 4-5 inși o săptămână. În urmă cu câteva săptămâni, cheltuiam banii ăștia în 2 zile sau mai puțin. Nu știu pe ce.
Mă simt prost și spun „Am înțeles. Am înțeles că n-avem nevoie de foarte mult.” Am căzut în capcana societății. Ia-ți o mașină. Schimb-o, nu mai e nouă. Ia-ți o casă. Schimb-o, nu e suficient de mare. Ia-ți un tricou oarecare și o pereche de pantaloni comozi. Îmbracă-te mai bine, nu te poți prezenta așa. Ești femeie, pune-ți tocuri, poartă cercei.

Mă uit la fiică-mea, râde prin somn

„Oare o să le povestesc copiilor tăi despre corona cum îmi povesteau bunicii despre ciumă? Dacă au trecut ei peste asta atunci, trebuie să trecem și noi.”
Mă uit la soare, aș scoate fata afară, dar medicul a spus să o țin în casă. Ori așa, ori mă bazez pe noroc. Vecinii sunt lipiți de noi. Nu știm pe unde umblă. Copiii lor sunt toți în fața caselor. Se joacă în liniște. Par fericiți. Stăm în casă, mai bine. Poate vom juca un Monopoly, cărți. Ceva, orice.

Strănut într-o fracțiune de secundă. Am timp să duc cotul la nas. Așa ne-au învățat autoritățile.

Deschid ochii după ce am strănutat, mă uit pe monitorul laptopului și văd numai particule de salivă sau ce-or fi ele. Îhm. Am pus gura și nasul în partea inferioară a cotului și cu toate astea sunt multe particule pe laptop. Trebuie să mă spăl pe mâini. Până sus de tot, îmi spun. Dar laptopul cu ce îl dezinfectez? O fi suficientă soluția aia pentru monitor? Să pun alcool medicinal? Dacă nu e suficient? Dacă îl stric?
Aveam șervețele pe măsuță, n-am avut suficient timp să iau unul pentru a-mi acoperi gura. Strănutul nu vine să-ți spună „Hei, doamnă, vezi că ai câteva secunde la dispoziție să ai un șervețel peste nas și gură. N-ai timp de nimic. Strănuți și gata”.

Pe https://www.prefectura.mai.gov.ro/ce-trebuie-sa-stiti-despre-noul-coronavirus/ scrie: „Noul Coronavirus este un virus respirator care se răspândeşte în primul rând prin contactul cu o persoană infectată prin inhalarea unor particule provenite din tuse, strănut, picături de salivă, secreţii nazale. Este importantă exersarea unei igiene respiratorii bune. De exemplu, când strănutaţi sau tuşiţi, apropiaţi gura de partea inferioară a cotului sau folosiţi şervetele pe care aruncati-le imediat la coşul de gunoi. Spălaţi-vă cât mai des pe mâini şi folosiţi geluri antibacteriene pe bază de alcool.”

Am întrebat miercuri Mnisterul Sănătății dacă măștile din bumbac sunt utile în vreun fel. Ieri au anunțat că nu. Dar dacă autoritățile spun că șervețul este bun pentru a împiedica să răspândim virusul, mă bate gândul să-mi lipesc un șervețel la nas cu bandă adezivă. Să nu mai fiu luată prin surprindere de un strănut.

Sunt supărată din nou. Am oprit producția de măști. Am obosit. Nu mai sunt materiale. Oamenii nu înțeleg că nu există sârmă pentru nas și nici elastice fancy. Oamenii nu înțeleg că masca din bumbac poate avea elastic pe nas și că nu e deloc ceva confortabil, ci necesar. Ba chiar respiri destul de greu prin ea. Toți strănutăm. Cu sau fără boală, dar nu știm să facem diferența din timp care e bolnav sau nu. Masca este eficientă când ești bolnav, spun autoritățile. Păi dacă este eficientă în situația asta, de ce nu purtăm toți măști? Că tot nu știm care e bolnav și care nu?

Pentru că nu avem, Cosmino!

Eu mă întreb, eu răspund. Nu sunt nici pentru medici, dar tu vrei măști de unică folosință pentru toți românii? O mască de unică folosință se schimbă la fiecare 2 ore în condiții normale (dacă strănuți sau strănută altul lângă tine, o schimbi mai des). Asta înseamnă să zicem 4 măști pe zi pentru fiecare român. Înmulțesc cu 19 milioane de români și rezultă 76 000 000 de măști într-o singură zi, dacă ar fi una normală, fără să punem la socoteală medicii. Dacă înmulțesc cu 30 de zile, rezultă cifra asta. Nu știu să o scriu. Poate sunt paranoică, dar dacă am dreptate?

Nu vreau să spun nimic, de fapt. Mi-am amintit de Colectiv, doar că acum suntem mai mulți. Am senzația că nu e nimic sub control, dar poate e doar o senzație… Între timp, toți cei care produc măști așa cum îi taie capul, își iau înjurături și sunt acuzați că vor să se îmbogățească. Că se profită de necaz. No, păi ce e de făcut ca să nu apară profitorii? „Dați GRATIS”. Aha. Producătorii să dea gratis. Adică oameni normali, cu familii și copii, responsabili pentru angajații lor. Dar guvernul ce face, nu vă supărați? Unde sunt banii noștri pentru situații de urgență? Pentru sănătate?

Mă duc să mă spăl. Încă simt că am salivă peste cot. Cu ce dezinfectez monitorul laptopului? Ce dezinfectat o fi bun? Știe careva?

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply