Jurnal de Sarcina

Am fost grasă și nu prea mi-a plăcut

octombrie 6, 2020

N-am avut niciodată mai mult de 47-48 de kilograme și n-am ținut în viața mea o dietă. Nu știu ce e aia. În schimb, un oarecare stil de viață sănătos am de mulți ani.

Spun oarecare pentru că uneori fac și excepții. Din când în când, mănânc pizza, shaorma, o prăjitură sau slănină cu ceapă. Face soacră-mea o slănină de moare lumea, jur!
Nu cred că restricțiile alimentare sunt o soluție bună. Nu pentru mine, cel puțin. Cu cât mi se interzice sau îmi interzic de bună voie și nesilită de nimeni ceva, cu atât îmi doresc mai mult să fac prostii. Na, îmi place ideea de libertate.

M-am îngrășat în timpul sarcinii aproape 40 de kilograme

Nu mi-aș fi putut imagina asta vreodată, să o zic pe aia dreaptă, dar s-a întâmplat și aia e. Nu toate femeile au o sarcină ușoară și eu am fost una dintre ele.
În primele 4 luni mi-a fost rău zi și noapte. Singurul lucru pe care îl puteam mânca era pâinea prăjită și ciorba acră. Aveam de ales ori asta, ori să ajung în spital cu perfuzii. Am preferat să mă îngraș și să rămân în confortul casei mele.
Apoi, în ultimele 3 luni de sarcină au apărut arsurile din cauza cărora n-am mai putut dormi. În fiecare zi consumam aproape 2 litri de lapte rece. Ori asta, ori efectiv simțeam că mi se face gaură în gât.
Nu s-a terminat aici pentru că imediat am făcut o anemie de toată frumusețea. În toată sarcina, n-am putut înghiți niciun fel de pastilă. Mi se făcea rău când le vedeam. Așa că am fost nevoită să-mi iau vitaminele și mineralele din alimentație. Aveam o poftă teribilă de gulii, mandarine și pepene galben. Vă zic! N-aveai ce căuta la mine acasă, dacă nu-mi aduceai gulii.

Când am născut, aveam 87 de kilograme

Să ai kilogramele astea la 160 cm înălțime, e ceva! Sarcina vine cu o tonă de anxietate și un haos de hormoni. Nu mi-a fost ușor să-i țin sub control. De fapt, n-aș fi reușit fără bărbată-miu. Așa că, dacă ești bărbat și citești articolul ăsta, ai răbdare când vei deveni tată! Sunt o femeie cu picioarele pe pământ și îmi place să cred că văd lucrurile așa cum sunt, dar sarcina a reușit să mă dezechilibreze nițel.
Sigur, am râs mai mult decât am plâns, dar pot apărea și astfel de perioade. Sigur, i-am spus și i-am arătat lui bărbată-miu cât de mult îl iubesc, dar au fost și nopți când pur și simplu îl loveam cu perna. Nu mă întrebați de ce. Nu știu! Dar am făcut-o.

– Tu, iubire, ce fac eu cu atâtea kilograme în plus? Dacă nu mai pot să le dau jos?
– Ai răbdare. Vrei să slăbești peste noapte ce ai pus pe tine în 9 luni?

De câte ori mi-a zis asta! De câte ori am avut nevoie să-mi spună asta!

Nu mi-a plăcut să fiu grasă, dar mi-am dorit mai mult ca fiică-mea să fie sănătoasă și am reușit.

Înainte să rămân însărcinată le judecam pe femeile care se plângeau. Nu înțelegeam de ce contează atât de mult că s-au îngrășat sau că au câteva vergeturi în plus. Sunt atâtea femei care își doresc asta și nu reușesc!

Nici acum nu cred că e cazul să ne plângem, însă pe de altă parte, dacă nu aveam ajutorul soțului, unde eram acum? Poate că deveneau o frustrată? Complexată? Lipsită de încredere? Delăsătoare? Există și posibilitatea asta.
Gravidele și lăuzele au nevoie de asta, indiferent cât de deșteapte și raționale putem fi. Avem nevoie de răbdare și să nu se pună presiune pe noi.

Când devii mamă se schimbă puțin prioritățile

Se spune că dacă mama e bine și copilul e bine. Dar o dată cu nașterea apare și anxietatea de separare. Și la mamă și la copil. Nu poți după ce a stat 9 luni în burtică să-ți iei tălpășița și să-ți pierzi vremea prin saloane și sălile de sport. Eu n-am putut. Mi-aduc aminte cum mă stresau toți să mă duc să dorm că stau ei cu fata, iar eu mă trezeam noaptea și îi pândeam pe scări. Stăteam acolo și mă asiguram că fiică-mea e bine.

Mi-am ascultat bărbatul și n-am pus presiune pe mine

După ce am născut, n-am mai vrut să aud de gulii, pâine și ciorbă. În schimb, am revenit la alimentația pe care o aveam înainte de sarcină. Puțin și des, grătar cu legume verzi, orez integral, legume la aburi, supe. Shaorma n-am mai mâncat. M-a ajutat și pandemia, ce-i drept. Nici pizza. Însă dacă mi-a fost poftă de ceva nesănătos, mi-am făcut pofta. Nu în cantități industriale, dar mi-am făcut poftele.
Am renunțat și la pâine și la carbogazoase. Au trecut 8 luni jumătate de când am născut și am slăbit 35 de kilograme. Mai am 5. Se vor duce și astea când o fi să fie.
Un alt lucru important: nu m-am cântărit obsesiv. E frustrat să te cântărești zi de zi și să vezi că nu se întâmplă nimic. În schimb, mă cântăresc o dată la două-trei luni și atunci cu siguranță văd câteva kilograme mai puțin și îmi iau entuziasmul de care am nevoie ca să merg mai departe.

Una peste alta, nu-i ușor să fii grasă. Apar niște lupte interioare greu de dus. Așa că, dragi bărbați, aveți grijă de femeile voastre! Avem nevoie de voi! Așa cum și noi suntem acolo să vă ridicăm când e nevoie.

Cât despre femei, aveți răbdare cu voi și faceți lucrurile așa cum simțiți voi că e mai bine.

Kilogramele se duc, dacă vrei cu adevărat asta. Sigur, e greu, dar ce Doamne iartă-mă se obține ușor?
Nu cred în „nu se poate sau nu pot”. Dacă vrei, poți! Și mai cred că de greutatea ta ai grijă pentru tine, nu pentru alții. E frustrant să nu poți urca scările că-ți iese limba pân’ la cot de oboseală. E frustrant să gâfâi la orice mișcare sau să simți nevoia să faci întuneric în casă. E frustrant să pui haine largi, nu neapărat ca să te acoperi, cât că simți nevoia de mai mult confort.

Am fost grasă și nu mi-a plăcut. În schimb, dacă ar fi să o iau de la capăt cu sarcina, aș proceda la fel. Orice, dar să-i fie copilului bine, apoi cu siguranță fac eu în așa fel să-mi fie și mie bine.

Câteva sfaturi pentru viitoarele mămici:

1. Nu mai face comparații

Este plin internetul cu articole despre câte kilograme este normal să iei în fiecare lună, însă nu scrie nicăieri că o femeie înaltă nu se va îngrășa niciodată la fel de mult ca una mică de statură. Nu scrie nicăieri că o femeie care are deja câteva kilograme în plus nu va lua la fel de mult în timpul sarcinii ca una subponderală. Fiecare corp reacționează diferit. Fiecare femeie și fiecare sarcină are o burtică diferită. Mai mare, mai mică, mai sus, mai jos.

2. Iubește-ți corpul

Știu că sună a clișeu și știu cât de greu poate fi să faci asta. Dar, șoldurile alea mari au putut susține copilul. Sânii ăia care poate s-au lăsat și nu mai sunt la fel de fermi ca înainte, ți-au alăptat copilul. Pielea aia care poate nu mai arată la fel acum, ți-a încălzit copilul.

3. Nu faceți copii, dacă nu vă doriți asta

Sunt momente în sarcină și după naștere când vei avea nevoie să-ți amintești că asta ți-ai dorit și că o poți duce până la capăt. Nici nu vreau să mă gândesc cum m-aș fi simțit să fac un copil din greșeală, să nu am ajutorul soțului și să nu-mi fi iubit copilul încă de dinainte să-l am.

4. Nu-ți cumpăra prea multe haine

M-am îmbrăcat aproape zi de zi cu aceleași rochii largi pe care le aveam deja și nu mi-am cumpărat nimic. Ce rost avea să-mi cumpăr haine mărimea XL, dacă planul meu era să ajung înapoi la XS? O dată la două luni probam hainele vechi, iar satisfacția pe care o am când intru din nou în blugii mei cu talia de 60 cm este o cărămidă în plus de încredere.

5. Ascultă-ți corpul

Corpul este foarte inteligent, ascultă-l. Dacă simți nevoia de cartofi prăjiți, de fast-food sau de dulciuri, înseamnă că ai nevoie de serotonină (hormonul fericirii). O poți obține și altfel decât prin alimentație nesănătoasă. Ia-ți copilul în brațe, soțul, citește o carte bună, uită-te la un film. Orice crezi că te-ar face fericită. Dacă vrei, gustă și din cartofii ăia prăjiți, dar cât să-ți faci pofta și nu în fiecare zi.

6. Fă mișcare

Eu o iau pe fiică-mea în brațe și alergăm prin casă. Sau ne punem în fața oglinzii și facem genuflexiuni împreună. Ea se distrează, eu îmbin utilul cu plăcutul. E suficient dacă faci asta 10 minute pe zi. Dacă poți mai mult, cu atât mai bine. Rezultatele se văd mai repede.

7. Roagă-i pe cei din familie să te ajute și să fie realiști

Mi s-a spus des „Dar nu ești grasă”! Zi tu zău! Ce facem? Ne mințim frumos? Tata face o mâncare delicioasă, așa ca-n Moldova, dar am refuzat să-mi mai facă sarmale și tochituri. E greu să faci asta singur. Bărbată-miu a slăbit și el, deși n-avea de ce, însă a preferat să mănânce ce mâncam și eu și îi mulțumesc pentru asta. Mi-ar fi fost mai greu, dacă nu făcea asta.

8. Motivează-te singură

Eu nu-mi doresc să fiu un exemplu prost pentru fetița mea. Cum aș putea să o forțez pe ea să mănânce fructe și legume, dacă eu nu fac asta? Nici nu vreau să aibă o mamă neîngrijită și frustrată. Așa că asta poate fi cea mai bună motivație să te ții de treabă.

Prima poză e făcută la 3 săptămâni după ce am născut. Aveam șoldurile cât casa și burta de parcă eram gravidă în 5 luni. Pfu! S-au dus și astea.

N-am mâncat cât pentru doi, însă cu siguranță n-am mâncat ce era bine să mănânc. Nici mișcare n-am făcut în timpul sarcinii pentru că m-au speriat tot felul de indivizi care dădeau sfaturi fără să le cer. Dacă poți, fă mișcare! Primele 4 luni și ultimele 2 luni de sarcină pot fi grele. Cu cât iei mai multe kilograme în timpul sarcinii, cu atât îți va fi mai greu să dormi. Efectiv nu te mai poți întoare de pe-o parte pe alta. Mi-aduc aminte ce lupte dădeam să îmi schimb poziția și ce dureri de spate aveam. Ar fi fost mai simplu dacă făceam yoga, dar n-am făcut-o.

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply