Din casă

Cosmina, ce nume frumos! Dar Kovács nu prea îmi place…

decembrie 22, 2020

Vorbeam cu o clientă zilele trecute și m-a întrebat cu cine a stat de vorbă. I-am răspuns, desigur „Cosmina Kovács”.

– Cosmina, ce nume frumos! Dar Kovács nu prea îmi place…
– De ce, doamnă?
– E nume de ungur.

Nu știu cum se vede aici, dar eu sunt o femeie cu mult bun-simț, iar vocea mi-e tot timpul caldă. Pe de altă parte, cred sau îmi place să cred că sunt și o femeie rațională.
Nu m-am simțit confortabil când mi-a spus asta. Mi-a fugit gândul imediat la fie-mea și la posibilitatea de a se confrunta cu bullyingul mai târziu, așa că am taxat-o și i-am răspuns așa:

– Soțul meu este un bărbat și un tată extraordinar și sunt mândră să-i port numele! Ați călătorit vreodată în Spania, Franța, Italia? Ați văzut cum se uită oamenii aceia când își dau seama că sunteți româncă?
– Da, spun tot timpul că suntem țigani.
– Și vă simțiți jignită?
– Da.
– Eu, nu. Într-adevăr, există oameni care fură, care vorbesc urât, care omoară, pedofili și Dumnezeu mai știe ce porcării, însă oamenii ăștia sunt de toate națiile. Albi, negri, bărbați, femei, români, englezi, arabi, nemți. Sunt de peste tot. Pe de altă parte, există și țigani, români, bozgori și arabi mișto. Eu nu mă simt jignită dacă sunt numită țigancă sau nevastă de bozgor. Știți de ce? Pentru că atunci când am fost atacată pe stradă de români bolnavi la cap, țiganii au fost cei care m-au scos din mâinile lor. Pentru că atunci când mi-a fost greu și am avut nevoie de ajutor, bozgorii au fost cei care mi-au întins mâna, pentru că atunci când am avut nevoie să îmi dezvolt afacerea, indienii, chinezii și turcii m-au ajutat.
Așa că, vă rog, să-mi permiteți o întrebare: Cât de adevărat vi se mai pare acum când punem etichete greșit pe oameni?
– Dragă Cosmina, ai dreptate. Ești atât de tânără și ai atâta dreptate!
– Nu am dreptate, doar am avut șansa să văd că oamenii buni nu au o anume culoare, o anume naționalitate sau o anume preferință sexuală. Mi-a fost dat să am în jurul meu oameni de tot felul cu un singur lucru în comun: sunt OAMENI BUNI. Și de oameni buni avem nevoie! Pentru că vedeți, vine o pandemie, te pune pe butuci din toate părțile și ai nevoie de ajutor pentru că nu poți singur. Ce faci? Pe cine te bazezi? Nu pe oamenii buni? Așa-i că sunt puțini?
– Te bazezi pe familie, în primul rând.
– Și dacă nu o ai? Sau dacă e departe și nu i-ai mai văzut de luni de zile pentru că suntem în plină pandemie? Ai nevoie de prieteni. De frați.

Discursul nostru a fost lung. Nu e ușor ce fac. Vorbesc personal cu fiecare clientă care sună. Am ales să fac asta ca să le cunosc cu adevărat.

Începând din ianuarie, îmi voi muta biroul în București. Am nevoie de oameni. De oameni buni care să vrea să lucreze cu mine. Nu mă bag în proiecte care nu aduc o schimbare în bine. Niciodată. Am învățat parenting ca să mă asigur că pot da informațiile mai departe. Să creștem copiii mai frumos și mai bine decât au făcut-o generațiile trecute. Am învățat psihologia cuplurilor ca să-i învăț și pe alții ce ar putea face pentru mai multă armonie și liniște în casă.

Am început proiectul kaya.ro pentru că am fost grasă și în toată această perioadă nu am găsit nimic pe placul meu de îmbrăcat. Sigur, este extrem de dificil să creezi astfel de haine, din simplul fapt că există atât de multe tipuri de siluete.

Ce vreau să spun, de fapt, orice ai face, oriunde te-ai duce și cu oricine ai sta de vorbă, lasă ceva bun în urma ta. Nu știi niciodată când schimbi viața unui om în bine. Nu-mi plac etichetele. Am simțit din plin cum e să fii etichetat greșit. Uneori e atât de dureros, încât singura ta șansă este să devii din ce în ce mai puternic. V-am mai povestit despre soră-mea că s-a născut grav bolnavă. Însă n-am spus niciodată cât de mult ne-au judecat oamenii. Noi mergem înainte, dar tu, cel care judeci atât de ușor, cum poți să trăiești cu ideea că faci rău gratuit?

2020 a fost anul care ne-a tras pe noi toți de mânecă. Un simplu virus a oprit lumea-n loc. Ne-am fi putut opri cu toții și să încercăm să fim mai buni unii cu alții. Să ne pese mai mult unii de alții. Să ne ajutăm. Să nu ne mai judecăm. Nu e încă târziu.

Am mai povestit în anii trecuți: Dau ca să iau. Este Legea Reciprocității. Ce dai, aia primești!

Săptămâna trecută am fost în casa unui țigan. Am gândit cu voce tare și am spus „Cât de frumoaase sunt canapelele alea!” și mi-a spus „Dacă vreți să faceți poze, faceți!”. Și le-am făcut. În casa aceea am avut o senzație permanentă de familie așa cum n-am mai văzut până acum. Am văzut la copiii lor ceva care m-a dus la gândul că „Așa mi-aș dori să fie și Katarina mea!”. Bun-simț, bunătate, ochi veseli, curiozitate. Copiii nu ajung așa fără să fie învățați de părinții lor. Știm cu toții asta. Ce înveți acasă, într-un fel sau altul, aia faci.
Mi-a plăcut acolo.

Ce vreau să vă spun? Există și țigani buni, cum există și țigani răi. Există și români buni, cum există și români răi. Există și bozgori buni, cum există și bozgori răi.

De ce atâtea etichete? Pentru ce? Ce folos au?

Da, am oameni mișto pe lângă mine. Indieni, chinezi, bozgori, țigani, turci, români, italieni, ardeleni, moldoveni. Au un singur lucru în comun: sunt oameni buni. Nu fac afaceri cu oameni pe care nu-i simt buni. N-am încredere în ei. Nu am prieteni pe care nu-i simt buni. N-aș avea încredere în ei. Nu mi-am luat bărbat de care să nu fiu sigură că e un om bun, altfel n-aș fi avut încredere în el.

Sunt singurii care nu dezamăgesc niciodată. Oamenii buni. Acum, scuzați-mă, dar numele meu are o muzicalitate de care sunt foarte mândră. Sunt Cosmina, nevastă de bozgor și sunt extrem de mândră de el și de mine că l-am ales!

Și da, cred că am dreptate, altfel mi-aș fi ținut gura.

Cu drag și fără ironie,
Doamna Kovács

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply