La noi dragostea nu s-a terminat după 3 ani, cum spun unii. Că s-au mai schimbat lucrurile, da, s-au schimbat și cred că e firesc așa.
Că nu mai suntem călare unul peste altul de 10 ori pe zi, da, e adevărat. Și, repet, e firesc și asta.
Poate că ar trebui să definim ce înseamnă dragostea asta și să ne fie clar că îndrăgosteala cu fluturi în stomac și hormoni de zici că te-a lovit trenul se schimbă cu altceva. E chimie pură. După cel mult trei ani, hormonii aceia care te fac tâmpit se potolesc, așa că poate nu asta este ceea ce trebuie să căutăm. Și poate că nu ar trebui să mai facem confuzie între hormoni și iubire.
Dacă ar fi să compar iubirea de acum cu iubirea pe care o simțeam în urmă cu 4 ani, aș spune așa:
În urmă cu 4 ani era totul mai superficial. Acum e omul meu, familia mea, stâlpul meu și îl iubesc la fel de mult cum o iubesc pe fiică-mea, iar părinții știu despre ce fel de iubire vorbesc. Din aia necondiționată. E parte din mine. Mi-e prieten, iubit, soț, tată pentru copilul nostru, partener de afaceri. E totul nostru.
Ce se schimbă după 4 ani de căsnicie și un copil de 2 ani?
Tot?! Aș zice mai degrabă că lucrurile se transformă în ceva mai stabil. Sigur, dacă ne place senzația aceea cu hormonii, cel mai probabil nu ne va fi bine niciodată cu nimeni. Începe și se termină și o iei de la capăt tot timpul.
În schimb, dacă nu asta cauți și accepți faptul că iubirea se transformă, atunci s-ar putea să ai parte de o relație și de o familie mișto. Nu îți imagina că e totul lapte și miere. Uneori cedăm și noi. Nu amândoi odată, ci pe rând. E o regulă a noastră, am mai povestit despre asta. Cade, e datoria mea să-l ridic. Cad, e datoria lui să mă ridice. Să-ți spui întotdeauna adevărul, să fii deschis să schimbi lucrurile care nu merg bine și să-ți asumi că nu-l lași pe celălalt în urmă cred că este cheia succesului în orice relație. Și e mișto asta. O face și fiică-mea. Îi spunem întotdeauna când suntem obosiți sau când avem o zi mai dificilă. Mititica înțelege și își pune întotdeauna mânuțele pe fața noastră, ne pupă și face ea ceva să ne simțim mai bine. Îi cerem și iertare atunci când greșim față de ea și este extraordinar că ne răspunde cu „Nu-i nimic”, apoi ne strânge cu toată forța ei în brațe și ne pupă de ne face să ne întrebăm dacă merităm într-adevăr asta. Despre asta este iubirea.
Ce nu s-a schimbat în cei 4 ani?
Faptul că ne spunem adevărul întotdeauna. Îl taie pe față? Nicio problemă, i-o trântesc cum îmi vine. Mă taie pe față? Nicio problemă, mi-o trântește cum îi vine. Nu zic că e întotdeauna ușor sau confortabil, dar, Doamne, cât de sănătos mi se pare pentru relația și familia noastră!
De ce? Pentru că nu acumulăm frustrări, pentru că suntem deschiși să găsim soluții și pentru că așa eliminăm tot ce ar putea fi negativ în relația noastră. E regula care ne-a adus împreună și probabil că o vom lăsa moștenire și fetiței noastre. De fapt, e sigur asta. Vine și cu dezavantaje: nu stau mulți oameni în jurul nostru, dar aceia care aleg să rămână sunt cu siguranță oameni de calitate și până la urmă, de ce am avea nevoie de mult și prost, când puțin și bun e perfect?
Cum e după 4 ani de căsnicie și un copil de 2 ani?
Sunt mai multe responsabilități, desigur, dar și noi suntem mai uniți spre deosebire de ziua când am spus „Gata, mergem împreună pe drumul acesta!”. Avem un copil fericit și prin urmare sănătos, iar pentru noi asta este garanția faptului că facem lucrurile bine.
Dragostea nu durează 3 ani, dacă știi ce să faci cu ea și cum să o îngrijești.
No Comments