Parenting

Cum sunt primele zile cu nou-născutul acasă?

ianuarie 23, 2020

Scriam săptămâna trecută despre vizitele în maternitate. N-am simțit nevoia de vizite. Să o spun pe aia dreaptă, nici acum nu mă simt pregătită. Diferența e că în acest moment știu de ce nu le vreau. Zilele trecute, înainte de naștere, știam doar că deveneam foarte iritată, însă nu-mi explicam încă de ce.

Nașterea în sine e o schimbare pentru care nu te poate pregăti nimeni și nimic

Mi-am petrecut aproape 4 ani în echipa Totul despre Mame și pentru asta o să le mulțumesc celor care mi-au dat șansa asta câte zile voi avea de acum înainte. 4 ani m-am pregătit fără să fiu conștientă cu adevărat cât de bine o să-mi prindă toate conferințele, toate interviurile, toți specialiștii pe care i-am întâlnit, toate cărțile pe care le-am citit. Cu toate astea, n-aș putea spune că sunt extrem de relaxată. În teorie, alăptatul, de exemplu, mi se părea simplu. Cel puțin, din poziția în care m-am aflat până să nasc. În practică, mai intervine și stresul, frustrarea, răbdarea, dar mai ales, presiunea celor din jur. Și e numai un exemplu. Așa că primele zile cu nou-născutul nu sunt deloc ușoare.

Dacă urmează să naști și nu știi la ce să te aștepți, iată câteva lucruri pe care le-am experimentat până acum:

1. Vizitele la maternitate sau vizitele acasă

Abia acum mă liniștesc cu adevărat, așa că încep să-mi dau seama de unde au apărut unele reacții, care poate n-au fost pe placul tuturor. Ultimele două luni de sarcină au fost grele. Și fizic și emoțional. Lipsa somnului, durerile și kilogramele în plus pot face ravagii la nivel emoțional, așa că o proaspătă mămică are nevoie de liniște, or un nou-născut nu vine deloc cu asta la pachet. De aici rezultă unul dintre motivele pentru care e bine să amânăm vizitele.
Apoi, mai poate apărea și un soi de obsesie ca nu cumva cineva să facă ceva rău copilului, chiar dacă vorbim despre bunici sau rude foarte apropiate. Am născut prin cezariană, ceea ce, în mod normal, nu-ți permite prea multă libertate de mișcare. M-am dat jos din pat după 5 ore de la operație și mi-am ținut fata la sân timp de 2 ore imediat cum s-a terminat intervenția chirurgicală.
Adevărul e că aș fi mâncat și asfaltul numai să fiu eu sigură că fii-mea e bine. Acum gândește-te cum e să pui o proaspătă mămică în situația în care se vede nevoită să-ți reproșeze una alta, tu fiind cineva apropiat, totuși. Și da, există posibilitatea ca o mămică la început de drum să fie exagerată și are tot dreptul, până la urmă.

2. Și părinții și nou-născutul au nevoie de acomodare

Fii-mea a fost extrem de cuminte în maternitate. Mânca, dormea câte 4-5 ore, făcea caca și cam atât. Plângea foarte puțin și asta numai atunci când i se făcea foarte foame. Dacă nu mă descurcam cu ceva, apăsam butonul și aveam imediat medicul neonatolog sau o moașă în rezervă, însă în prima zi acasă, lucrurile se pot complica pentru că nu mai ești atât de relaxat ca în maternitate. Îți dai seama că ești pe cont propriu și vrei nu vrei, trebuie să te descurci.
În prima noastră zi acasă, am avut parte de o criză de colici. Asta așa, să o ținem minte. Plângea fata, plângeam și eu. Pentru că deși știam foarte bine ce sunt și ce e de făcut, nu mi-a trecut nicio secundă prin cap că o să ne lovim de colici atât de repede. Imaginează-ți cum ar fi fost să ai toate neamurile pe cap și fiecare să aibă câte o părere despre ce ar trebui să faci! Apoi, nou-născutul are nevoie de acomodare de la mediul intern la cel extern și de la maternitate la căminul vostru.
Ce am învățat din asta? Răbdare și calm mai mult ca niciodată. Îți poți da seama ce are copilul luând lucrurile prin eliminare. Îi e foame? Are scutecul curat? Iritații? Somn? Atunci poate colici. Pare logic, nu? Așa pare când nu ești pe panică.
Fii-mea se liniștește imediat dacă o țin pe piept, inimă pe inimă, cu un braț pe spatele ei. Și nu, nu înseamnă că e prea alintată sau că „se învață așa”. În fond, bătăile inimii și vocea mamei sunt cele pe care le recunoaște aici, afară.

3. Întâi părinții, apoi restul

Sună urât, știu. V-am mai spus că mă încerca un sentiment de vinovăție, însă trebuie să ne gândim și la relația bebe-tată. Poate că mama are 9 luni la dispoziție pentru a crea o legătură strânsă cu bebe, însă tatăl cum poate face asta? Mai mult decât atât, sarcina te poate distanța într-un fel sau altul de celălalt, așa că primele zile cu bebe e un moment oportun pentru reconectarea cuplului.

Mai e un lucru despre care parcă nu vorbește nimeni. Și eu și bărbată-miu avem nevoie de o perioadă în care să ne spunem unul altuia că facem o treabă bună, iar asta cere intimitate. Și sunt convinsă că nu suntem nici primii, nici ultimii.

7 zile de când suntem părinți, 4 zile de când suntem singuri cu fata

Abia de 2 zile simt că e cu adevărat liniște în casă. Adică fără anxietate, fără frici, fără stres. Și tot de 2 zile, fii-mea a început să se trezească numai de două ori pe noapte și să stea la sân așa cum trebuie.

Una peste alta, primele zile cu bebelușul acasă sunt și grele, dar și frumoase!

Sursă foto: unsplash

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply