Din casă

Dacă eu nu am o problemă cu felul în care arăt, tu de ce ai avea?

septembrie 27, 2021

Îmi spunea o doamnă zilele trecute la una dintre postările de pe Kaya.ro „Cam multe riduri pentru cineva care pozează pentru un magazin de haine!”.

Înțeleg asta. Înțeleg că toate brandurile promovează femei perfecte, fără riduri sau kilograme în plus. Am lucrat în presă 15 ani. Știu câtă presiune se pune pe femei, însă mă miră când astfel de reproșuri vin din partea femeilor obișnuite. Tocmai noi să facem asta?

Am 35 de ani. Este firesc să-mi apară primele riduri. Sunt mamă, sigur că nu mai am corpul de odinioară.

Aș vrea să îmbătrânesc frumos și să nu mai existe atât de multă presiune pe femei. Nu pentru mine, căci eu sunt de cursă lungă și nu cad atât de ușot în astfel de capcane, dar pentru fetița mea și pentru copiii voștri îmi doresc ca „perfecțiunea” aceasta să dispară.

Am avut șansa să întâlnesc o mulțime de femei publice extrem de frumoase, de altfel, cu un corp perfect, dar care se simt extrem de complexate din cauza presiunii publice. E inuman să trăiești cu atât de multă nesiguranță în tine!

Zilele acestea a apărut o știre conform căreia Linda Evangelista este desfigurată pentru că și-a făcut o procedură de criolipoliză, lucru care trebuia să-i înghețe grăsimea, nu să o multiplice. Femeia este într-o depresie profundă! Cred și eu! A fost una dintre cele mai frumoase femei din lume și arăta foarte bine înainte să-și facă asta.

Dacă am înceta să mai citim și să mai credem că este firesc să arătăm ca la 20 de ani când deja copiii noștri sunt mari și urmează să avem nepoți… Sigur că presa este vinovată, dar presa fără noi nu rezistă. Noi suntem cei care acceptăm să ni se bage pe gât „Cum să arăți la 50 de ani ca la 20 de ani” sau „Cum să slăbești 10 kilograme în numai 5 zile”. Dacă încetăm să mai consumăm senzaționalul și să acceptăm normalitatea, nu ne mai desfigurăm și nici în depresie nu mai ajungem.

E momentul să schimbăm lucrurile!

Cred că e momentul să lăsăm moștenire copiilor noștri o mentalitate diferită. Sau, cel puțin, eu asta îmi doresc pentru fetița mea. Să nu se simtă nicicum dacă se va îngrășa atunci când va fi însărcinată, înainte sau după, nu contează! Să nu se simtă nicicum atunci când îi vor apărea primele riduri sau nu se îmbracă așa cum cere unul sau altul. Stilul nu e despre tendințe, cât despre cum te simți tu!

Dacă ai riduri și nu faci ceva în acest sens, ți se spune „Vaaai, ce urât ai îmbătrânit!”. Dacă îți faci ceva la față, oamenii încep să spună „Vaaai, arăți ca un plastic!”.
Când m-am îngrășat nu era zi să nu aud „Vaaai, dar ai pus câteva kilograme pe tine!”. Acum că am slăbit, mi se spune des „Mai mănâncă și tu! Ești piele și os!”. Veșnic nemulțumiți!
Nu e ca și cum am vrut să îmi pedepsesc corpul, din contră. Îi sunt recunoscătoare că a rezistat eroic la toate schimbările prin care a trecut odată cu mine! Sigur că m-am îngrășat. Am fost nevoită să beau litri de lapte ca să-mi calmez arsurile din timpul sarcinii. Sigur că am slăbit! Alerg după fiică-mea și o țin în brațe de fiecare dată când își dorește asta! E un efort fizic pe care îl fac în fiecare zi și e firesc să se întâmple asta.

Niciodată nu poți mulțumi pe toată lumea!

Știi ce? Viața nici măcar nu e despre asta, cât despre a pune capul liniștit pe pernă, de a te privi în oglindă și de a fi mulțumit de tine!
Nu simt nevoia de intervenții. Dacă o faci, fă-o pentru tine, nu pentru că așa ți se cere. Numai că e destul de greu să trăiești într-o sinceritate absolută față de propria persoană.
Nu vreau să-mi fac sânii mai mari sau să-mi cioplesc nasul doar pentru că unora li se pare prea mare. Sunt unică așa cum sunt și e mai mult decât suficient pentru mine.

Încetați să mai criticați și să mai alimentați presa!

Există motive întemeiate pentru care am renunțat la presă. Au mai rămas foarte puține trusturi care creează conținut de calitate, educativ și util nouă, iar astfel de trusturi nu câștigă cine știe ce bani. Știi de ce? Pentru că nu suntem dispuși să ne educăm. Preferăm bârfa ca să ne simțim mai bine.

De când a apărut kaya.ro, m-am convins că femeile cu adevărat frumoase sunt femei cu bun-simț, echilibrate emoțional, calme și empatice. Să vă povestesc despre o mămică al cărei băiețel are Sindrom Down? Este întotdeauna elegantă, iar din fotografiile pe care mi le trimite nu văd altceva decât bunătate! Pur și simplu mă încarcă cu energie bună de fiecare dată când vorbim.
Să vă povestesc despre o doamnă care are aproape 80 de ani și e mai senină și mai frumoasă ca oricând? Locuiește în Sectorul 1 și se bucură de fiecare secundă din viața ei! Este elegantă tot timpul, merge la concerte, la munte, la mare și trăiește în fiecare zi ca fiind ultima!
Sau despre femeile care au ales să rămână în țara asta și să facă medicină, chiar și în cele mai proaste condiții?

Despre asta este frumusețea. Cum ar putea să dispară asta vreodată? Cine îți poate lua asta?
Așa că aș întreba fiecare om în parte care îi critică pe alții pentru felul în care arată: „Dacă eu nu am o problemă cu felul în care arăt și mă simt, tu de ce ai avea? De ce trebuie să-ți pese ție mai mult de mine decât îmi pasă mie?”.

Las și poza cu pricina. Da, am riduri. Am avut și kilograme în plus, acum am în minus. Da, sunt nopți când mă odihnesc mai bine și nopți când o păzesc pe fiică-mea. Sunt alegerile mele, deci sunt împăcată cu ele. Cel mai mult mă deranjează că discuțiile astea sunt inițiate tot de femei. De parcă n-am fi toate la fel, de parcă nu ne afectează pe toate o sarcină sau un dezechilibru emoțional, de parcă menopauza nu ne face aceleași lucruri la toate, de parcă tiroida n-ar exista. De parcă nu suferim toate când cei dragi nu sunt bine…

Nu încurajez un stil de viață nesănătos, căci mi s-a spus și asta, dar dacă ai kilograme în plus sau în minus, iar tu te simți bine din toate punctele de vedere, de ce trebuie să comenteze cineva despre felul cum arăți? Am fost și grasă (90 de kilograme), sunt și prea slabă (46 de kilograme), dar dacă mă simt bine și sunt sănătoasă, care ar trebui să fie problema?

Ieri m-a întrebat un băiețel de 3 ani dacă îmi plac pantofii lui pentru că sunt șmecheri. Probabil erau de miri ce brand. Cum să-i spun eu că e superficial să creadă asta?

I-am răspuns cu o întrebare:

– Puiule, ce vei face cu ei când se vor rupe?

– Nuuu, nu se rup pentru că sunt adidași smecheri!

– Nu te vei mai juca cu mingea?

– Ba da.

– Și când te joci cu mingea, nu ți se mai strică încălțămintea?

S-a uitat lung la adidașii lui, apoi la mine.

– Tu ești și vei fi șmecher pentru că ești un băiețel grozav și bun, nu pentru încălțămintea pe care o porți.

A zâmbit și ne-am îmbrățișat câteva secunde. E atât de ușor să ne învățăm copiii să se simtă bine în pielea lor, dar ca să facem asta, ar trebui să fim noi bine întâi.

Să fii bine!

Cosmina

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply