Parenting

De ce nu vreau să-mi botez copilul?

aprilie 16, 2020

Am crescut într-o familie de oameni credincioși și religioși. Duminică de duminică la biserică. An de an la spovedanie (de parcă aveam mari păcate la 5-6 ani) și povești care îmi provocau coșmaruri. La propriu.

Să-i povestești unui copil că există îngeri și draci, iad și rai și că vei fi pedepsit după moarte pentru fiecare „păcat”, asta înseamnă să nu gândești prea mult. Să nu te gândești la consecințe, adică.

Am făcut religie la școală. Îmi spuneau că suntem făcuți din coastele lui Adam. Am făcut și biologie. Îmi spuneau că ne tragem din maimuțe. Eram în clasa a 5-a, cred. Mi-am pierdut încrederea în ei încă de atunci. Mi-aduc aminte că le-am spus ambelor profesoare să se hotărască. Ori mă trag din maimuță, ori din niște coaste. Se presupune că trebuia să învăț ce spuneau, dar eu pe care să o cred?

Tataie, Dumnezeu să-l ierte, îmi povestea că avem doi îngeri. Unul bun și unul rău. Că trebuie să-l ascult pe ăla bun. Să fac bine. Că unul stă pe un umăr și altul pe celălalt. Imaginează-ți o Cosmina mică care belea ochii cât ceapa când la un umăr, când la altul. Aveam imaginația bogată, probabil.
Mi se spunea că dacă mint, fac păcate. Dacă fac rău, ajung în IAD. Acolo unde chipurile oamenii ard la infinit și suferă o veșnicie. Unde e credința în asta? Unde e bunătatea lui Dumnezeu în asta?

Îmi spuneau că e musai să fim botezați. Că venim cu păcate pe lumea asta. Păi eu mă uit la fiică-mea și nu văd decât puritate. Mă uit la copii și nu văd decât inocență. Unde e păcatul în asta?

La 21 de ani lucram deja în online. Mă obligau să scriu articole bisericești. Să fac manipulare ordinară, să mint și să scriu lucruri în care nu credeam. Să fac poze în photoshop cu citate bisericești. Mi-am dat demisia instant. Unde era credința în asta? Se făceau bani. Cei care lucrează în online știu cum. Adsense. Reclame plătite. Păi nu erau banii ochii dracului? Ăla care te arde la infinit?

Despre soră-mea, auzeam tot timpul că e vrăjită, că ai mei au păcate, că mâr că pâr. Cea mai bună a fost aia cu cititul în cărți de preot. Cosmina mică avea coșmaruri. Că soră-sa e posedată, de fapt, și nu bolnavă de o encefalopatie urâtă. Asta a însemnat religia. Așa… în linii mari.

Cam despre asta este ortodoxia. Bani pentru mort, bani pentru lumânări, bani pentru nuntă, bani când te spovedești, bani oricând și cât mai mult dacă se poate. Nu știu cum e altă religia. Pe asta am primit-o, deși n-am cerut-o eu. Dar banii parcă nu erau prieteni cu Dumnezeu. Îți dă Bărbosu, dar mai trebuie să fii și corect. Și să mai dai și la altul din puținul tău.

De ce nu vreau să-mi botez fata?

O va face ea când va dori, unde va dori, dacă va dori. Va fi alegerea ei, nu a mea.

Cred în Dumnezeu. Într-o forță mai mare decât noi. Îmi face bine să cred asta. Și mai cred că Dumnezeu este în fiecare dintre noi și că ne vrea binele. Și că suntem minunați așa cum suntem. Și că avem dreptul să greșim și să ne pară rău după aceea. Să reparăm. Să învățăm. Cred că Dumnezeu nu are nevoie să mă duc în biserică și să mă uit chiorâș că X și Y nu are batic în cap. Cred că Dumnezeu se bucură când ne place o muzică bună, când suntem recunoscători că avem o mâncare caldă pe masă, când spunem „Mulțumesc, Bărbosule!”, când ne îmbrățișăm unii pe alții și când trăim în armonie. Dacă Dumnezeu e considerat părintele nostru, atunci îl înțeleg. Așa m-aș bucura și eu pentru fiică-mea. Să fie fericită. Să fie om bun. Să împrăștie cu bucurie pe oriunde pășește.

Îmi cer scuze, bunicilor! Știu că vă doreați asta.

Vreau să-mi îndrum copilul, dar îl voi lăsa să aleagă. O voi lăsa să facă și greșeli, dar voi fi acolo să-i țin spatele. Așa va învăța. O voi proteja, dar îi voi explica întotdeauna care cred că sunt consecințele acțiunilor ei și o voi lăsa să aleagă. Știu că o bună perioadă va avea încredere în mine, apoi va veni momentul când va decide singură.

Așa că aștept ziua când mă va întreba despre religie. Îi voi explica ce cred eu despre asta, dar o voi lăsa întotdeauna să cerceteze și să hotărască singură.

P.S. Înainte să rămân însărcinată am văzut un reportaj cu un preot din România care a înecat la propriu un bebeluș. Norocul copilului a fost că în biserică se afla cineva care i-a putut acorda primul ajutor. Replica preotului: „Cine știe ce păcate au avut părinții de s-a întâmplat asta!”. Nu, mersi. BOR, cred că poți boteza bebeluși fără să-i bagi atât de brutal în apa aia. Cred că poți să le dai cu puțină apă pe creștet și atât. Nu mai comentez mai mult de atât. Fiecare face ce crede că e mai bine pentru copilul lui.

Cu drag,
Cosmina Kovacs

Foto: Unsplash

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply