Parenting

De ce vă este atât de frică să vorbiți cu copiii despre sex?

februarie 25, 2021

Înainte să-mi săriți în cap, o să vă povestesc câteva lucruri intime din viața mea. Mi-ar fi plăcut ca mama să-mi vorbească despre asta la timp.

Prima menstruație am avut-o la 11 ani

Am fost prima din clasă, nu aveam internet și nici acces la informație. E firesc. Asta se întâmpla în urmă cu 23 de ani, când totul era o rușine despre care nu trebuia să vorbim.
Eram singură acasă, nu aveam un telefon ca să o sun pe mama și habar n-aveam ce trebuie să fac. Așa că am plâns. Mult. Până a venit mama acasă. Credeam că o să mor și că probabil m-am rănit, dar nu mă lovisem și nu reușeam să am o explicație pentru ce mi se întâmpla.

Apoi a venit mama și și-a dat seama ce se întâmplase cu mine. Intrasem într-o stare din care cu greu am ieșit. Mi-a explicat, în cele din urmă am înțeles că e în regulă ce se întâmplă și că „așa e normal”. Doar că… Normal era să știu de dinainte și să nu fiu luată prin surprindere.
Eram în clasa a cincea.

Un an mai târziu, școala a început să facă diferite campanii de informare despre menstruație. Mi-aduc aminte că au venit 2 fete drăguțe de la Always și ne-au povestit ce înseamnă picăturile de pe pachete și ce ar trebui să alegem. Eu eram deja expertă.
Când m-am întors acasă, le-am reproșat alor mei că nu m-au pregătit pentru asta la timp și că mi se putea întâmpla la școală, nu acasă. Și atunci, probabil că ar fi fost mai tragic și mai penibil decât fusese deja. Cred că a fost primul reproș față de ei.

Mai târziu, înainte să intru la liceu, tata mi-a adus o hârtie imensă cu toate bolile cu transmitere sexuală. Mi-a spus „Nu ai nevoie de asta acum, dar e bine să o citești ca să știi încă de pe acum ce implică viața sexuală”.
Internet am avut pentru prima dată în primul an de liceu. Mi-am amintit de hârtia pe care mi-a dat-o tata și am început să caut informații. Abia atunci aflasem cum se fac copiii, ce este sexul și ce implică toată povestea asta.

Mi-a prins bine sau, cel puțin, eu așa consider.

Nu m-a făcut mai curioasă și nici nu a existat tentația de a-mi începe viața sexuală prea devreme. Din contră. M-a făcut mai conștientă și mai responsabilă. Nu am acceptat niciodată să am relații intime fără analize. Mai târziu, am întâlnit fete care aveau Hepatita B și/sau C. L-am pomenit pe tata și i-am mulțumit în sinea mea de multe ori. Datorită lui am știut cum să am grijă de mine și asta este cel mai important.

În primul an de liceu, una dintre colegele mele rămăsese deja însărcinată.

Avea 15 ani, ulterior a renunțat la școală.
Sigur că au fost discuții între noi. Puține fete știau cum apare o sarcină. Unele chiar mă întrebau în pauză dacă pot rămâne însărcinate atunci când se sărută cu un băiat. Mă întrebau pe mine pentru că știau că am acces la internet.
Îmi amintesc că m-am dus la dirigintă și i-am spus ce fel de întrebări îmi pun colegele și că poate ar fi o idee bună să aducă un medic care să ne vorbească despre asta. A adus. Ne strângea pe toate o dată pe săptămână și puteam întreba orice un medic ginecolog.
Pe parcursul anilor de liceu, n-a mai rămas nicio fată însărcinată. Unele au făcut copii imediat după terminarea liceului, însă în timpul studiilor, nu.

Așa că vă întreb: De ce vă este frică să vorbiți cu copiii voștri despre sex?

Știți… e ca atunci când copilul întreabă cum a apărut pe lume. Le potolim curiozitatea, dacă le spunem adevărul. Sigur, asta nu înseamnă că trebuie să alegem cuvinte brutale, dar să le spunem că au crescut în burtica mamei și că inima lor a bătut în același timp cu inima mamei, nu mi se pare nimic greșit sau traumatizant.

Unii vorbesc despre inocență, dar oare știm ce înseamnă asta cu adevărat?

Nu este inocența sursa iubirii pe care nu o putem forța nicicum? Nu este inocența o calitate înnăscută? Ceva ce nu poate fi distrus? A gândi și a simți inocent înseamnă gânduri lipsite de premeditare cu intenții care au la bază altceva decât pura bucurie.

Sigur, copiii exprimă inocența în cel mai frumos mod cu putință. Se întâmplă asta pentru că ei se nasc perfecți până când să începem noi să-i stricăm cu bagajele noastre emoționale.
Ne putem păstra inocența, fie că știm ce înseamnă sexul, fie că nu. Inocența ar putea fi izvorul iubirii. Știi, atunci când îți vezi copilul zâmbind sau dansând, începi să simți o iubire extraordinară!
A fi inocent nu exclude cunoașterea, inclusiv cunoașterea despre sex. Pentru că un om inocent, prin inocența lui, judecă și critică mai puțin pe alții pentru că nu vede lucruri pe care le poate vedea în mod obișnuit o persoană imorală sau lipsită de inocență.
Inocența din interiorul nostru înseamnă înțelepciune, în schimb, EGO-ul este cel care ne împinge să face lucruri absurde.
Este ușor să fii viclean, dar inocența nu poate fi distrusă niciodată. Nici măcar de sex.

Sigur, cred că fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, putem face greșeli care să ne acopere inocența, însă a fi acoperită nu înseamnă a fi distrusă. De câte ori nu ți s-a întâmplat să-ți spui „Doamne, cum puteam gândi atunci așa?”. 

A-i vorbi copilului despre sex nu înseamnă că trebuie să-l și facă

Educația sexuală ar trebui să se rezume la a vorbi despre părțile corpului în termeni medicali, la a vorbi despre riscurile la care ne putem expune dacă nu ne protejăm, dar mai ales, cum trebuie să avem grijă de noi.

Până la urmă, și atunci când vrem să luăm permisul auto există niște riscuri pe care le putem combate cu o serie de măsuri, nu? Așa cum copilul trebuie să știe cum să treacă strada în siguranță, ar trebui să știe ce înseamnă și sexul sigur.

Știți generațiile acelea care au rămas alături de o persoană doar pentru că era o rușine să faci sex fără să fii căsătorit? Majoritatea au divorțat sau trăiesc în relații toxice. Merită nefericirea asta doar pentru a „rămâne inocent”? Nu.

Merită să avem o părere atât de proastă despre sex? Nu.

Îi voi vorbi copilului meu despre asta la momentul potrivit. O voi învăța să meargă la medicul ginecolog pentru controale de rutină. O voi învăța că sexul trebuie să fie asumat și când spun asumat, înseamnă că trebuie să știe care ar putea fi consecințele și să și le asume, fie ele bune, fie rele.

Îi voi vorbi despre implicările emoționale și dacă vreodată voi simți că nu fac față, o voi încuraja să vorbească cu un psiholog. Îi voi povesti și când trebuie să spună NU, fără să-mi fie teamă că-i distrug inocența.

De ce ne e atât de frică de sex, dacă Dumnezeu așa a lăsat viața pe pământ?

Peste 23% dintre mamele din Uniunea Europeană sub 18 ani se află în România. Datele Eurostat arată că numai în 2018, 8.621 de fete au devenit mame înainte de vârsta majoratului (10-17 ani), iar 725 dintre ele s-au aflat în această situaţie înainte de a împlini 15 ani. Situaţia este cu atât mai critică, cu cât mai puţin de două procente dintre acestea spun că au interacţionat cu serviciile publice de asistenţă socială, potrivit unei anchete sociologice realizate de Salvaţi Copiii România.

Prin comparaţie, state ca Danemarca, Slovenia şi Luxemburg înregistrează sub 50 de naşteri anual la mame sub 18 ani. Există şi trei ţări europene – Finlanda, Danemarca şi Olanda – în care nicio fată sub 15 ani nu a devenit mamă în anul 2018.

Nu copiii sunt problema, ci noi. Fiecare părinte care nu vorbește cu copilul lui este responsabil pentru ceea ce i s-ar putea întâmpla. După părinți, găsesc și autoritățile responsabile pentru asta.

Adolescenții au nevoie de informații corecte. Unde sunt autoritățile în situația asta? Într-un colț, temători de reacțiile părinților care refuză să-și învețe copiii cum să se protejeze. Sau nepăsători.

Am aproape 34 de ani și îmi este destul de greu cu un copil, dar dacă aș fi avut 15-16 ani? Aș fi fost îngrozită! Cu ce mi-aș fi crescut copilul la vârsta aceea? De ce permiți să se întâmple asta? Unde este încrederea în copilul tău? Unde este încrederea în tine însuți?

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply