Parenting

Înainte să o nasc pe Katarina, credeam că știu multe. Nu, nu știu nimic!

decembrie 17, 2021

Probabil că nu aș fi citit atăt de multe cărți de parenting, dacă nu aș fi nimerit în echipa Totul despre Mame. Am fost, sunt și le voi fi recunoscătoare toată viața că m-au primit cu brațele deschise. Timp de 4 ani m-au educat și m-au crescut în cel mai frumos mod cu putință.

Nu eram mamă atunci, însă credeam că voi fi pregătită pentru orice. Credeam că tot ceea ce învățasem voi aplica și în viața reală fără nicio problemă. Credeam că al meu copil va dormi singur în pătuț, că nu mă va păzi atunci când mă duc la baie, că va mânca frumos și că nu-mi va spune NU.
Credeam că nu mă voi speria de o febră și că voi ști să-i aleg grădinița cu ușurință. Doamne, dar cât de mult m-am înșelat!

Teoria sună bine, însă realitatea te dă cu fundul de pământ și jur că e înfiorător uneori!

Întotdeauna am avut încredere în mine și mai tot timpul mi-am spus că nu mă las eu cu una cu două, dar când vine vorba despre copilul meu, recunosc că devin o balegă. Cât de greu iau deciziile în ceea ce o privește! Cât de mult le învârt pe toate părțile, poate, poate, fac cumva să nu greșesc.
Indiferent cât de mult te consulți cu specialiști și indiferent cât de mult citești, tot ți-e frică de mori! Adică, da, mi-e frică. Sunt îngrozită să nu greșesc, dar îmi amintesc repede că sunt și eu copilul părinților mei și până la urmă, cel mai important lucru în relația părinte-copil este comunicarea. Ca în orice relație, de altfel.
Am încredere că îmi va spune copilul dacă fac ceva greșit și am încredere că voi ști să repar!

O mămică mi-a scris zilele trecute că îi face bine să știe că și eu mă confrunt cu temerile astea, că se simte cumva normală știind că nu e singura. Adevărul e că n-am întâlnit până acum mămici bune care să spună despre ele că sunt perfecte. Toate avem temeri, sentimente de nesiguranță și îndoieli.

Urmează să-mi dau fetița la grădiniță. De 6 luni tot caut și parcă nimic nu mă mulțumește. Până la urmă, am hotărât să ne vindem casa din Dobroești, urmează să ne achiziționăm alta în zona de Nord a Bucureștiului. Nu vom face tranzacția până când nu-i găsim grădinița.
Nu suport ideea de a-mi ține copilul în mașină cu orele doar ca să ajungă la grădiniță și, din păcate, Bucureștiul este destul de aglomerat.
Părerile pe care le-am tot auzit sunt împărțite: ba că la privat copiii nu sunt pregătiți cu adevărat pentru viață, ba că la stat sunt șanse să fie agresați. Cunosc educatoare care lucrează la stat și sunt niște femei extraordinare. Ne-am fi mutat mai aproape de grădinița respectivă, dar ne este greu să ne acomodăm într-un apartament. Nici eu, nici soțul nu mai suportăm ideea asta și știu că e important să fim și noi bine, nu doar fetița.

Am mai spus că atunci când nu știu încotro s-o apuc, mă consult cu psiholoaga mea. O iubesc de mor și îi sunt recunoscătoare că știe să mă conducă pe calea cea bună. Nu-mi spune niciodată concret ce să fac, dar mă ghidează în așa fel încât să-mi identific temerile și să găsesc soluțiile cele mai bune pentru noi. Aș face treaba asta obligatorie pentru fiecare. Așa cum avem medic de familie, așa ar trebui să avem și un psiholog. Nu e ușor să-ți gestionezi emoțiile întotdeauna.
Ceea ce m-a sfătuit ea a fost să mă uit întotdeauna la copiii din grădinița respectivă. Să le analizez privirile și comportamentul pentru că sunt cele mai bune recenzii pe care le pot citi despre o grădiniță. În afară de asta, mi-a spus să-mi ascult sufletul.

Cred că este greu să-ți faci o imagine despre grădinițe doar pe baza părerilor părinților. Sunt grădinițe unde copiii sunt lăsați să se uite la desene animate și nu tuturor părinților li se pare ceva greșit, cum sunt grădinițe care transportă copiii fără scaun și centuri și, din nou, nu pe toată lumea deranjează asta. Să nu mai vorbim despre pedepsele fizice și verbale care încă au susținători printre părinți.

Există o serie de lucruri pe care le urmăresc atunci când ne vom hotărî la grădiniță:

1. Să aibă curte și copiii să fie scoși afară
2. Să aibă un meniu decent fără mezeluri și alte alimente nesănătoase
3. Să fie lăsați să se joace și să experimenteze (au timp suficient să învețe engleză și să cânte la te miri ce instrumente)
4. Să nu fie pedepsiți și/sau discriminați în niciun fel

În rest, Dumnezeu cu mila! Revin cu un Edit când găsesc grădinița, până atunci, am inima cât un purice.

Voi la ce grădiniță v-ați dat copilul? Poate că m-ai sunt mămici care caută cu disperare și poate că părerile voastre ar putea fi de folos, așa că aș aprecia un comentariu.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply