Jurnal de Sarcina

Încep să mă comport ca o nebună? Nu, iubita mea. Ești doar gravidă.

august 28, 2019

Nu mai conduc deloc de când sunt gravidă. Nu de alta, dar parcă m-aș supune singură unui stres, iar mie nu-mi place să mă fac singură să sufăr. Las pe alții să-și facă asta. Da, da, traficul din București e un stres. Și apoi, nu știu cum Doamne iartă-mă, dar de când sunt gravidă parcă au înnebunit cu toții. Nu eu, alții, ca să ne înțelegem.

Mă sui în mașină azi. În dreapta, desigur. Bumțibum nu mai cântă demult în mașina noastră. Ceva chilleală poate, de zici că vrei să adormi 30 de copii odată, la un volum redus spre deloc. Nu că nu-mi plăcea un Boris Brejcha sau un Black Coffee pe vremuri, dar fiică-mea pare mai interesată de un Joe Bonamassa sau Mercury. Are gusturi bune, ce să zic?

Dacă aveai senzația până acum că unei femei nu-i scapă nimic, așteaptă să rămână gravidă. Zici că gravidenia asta vine la pachet cu 4 ochi, 4 urechi, intuiție gârlă și panică fără număr. Știi ce înseamnă asta? Înjurături ca la ușa cortului, sperieturi și certuri pe care în mod normal nu le-aș fi avut. Și imaginația bogată.

Poate te interesează și faptul că gravidele o iau mult pe alte cărări. Și des. Cum am făcut eu acum. Nu că așa vreau, ci pentru că pur și simplu nu sunt eu când sunt gravidă.

Revin la mașină. Bărbată-miu știe lecția. Fără viteză, fără frână bruscă și fără manevre surpriză. Dar ce faci când îi vezi pe ceilalți că vin cu viteză spre tine și parcă n-au nici cea mai mică urmă de intenție de a frâna? Înjuri, tati. Cu toate cuvintele care încep cu M, cu P, cu ce vrei și nu vrei.
– Ai văzut în ce hal conducea dementul ăla? Cum să mergi în halul ăsta?
– Mergea cu 30 km pe oră. Poate chiar mai puțin.

Eu știu că bărbată-miu nu mă minte, dar știu și că eu am văzut că ăla chiar mergea ca nebunu’. Mă uit spre șoferul nebun, mă uit la bărbată-miu, mă mai uit o dată la ăștia din trafic, mă mai uit o dată la bărbată-miu și tac. Nu mult, dar tac.
Apoi întreb:
– Mi se schimbă percepția?
– Așa se pare.
– Adică încep să mă comport ca o nebună?
– Nu, iubita mea. Ești doar gravidă.

Cred că gravidenia asta e doar încălzirea. N-aș fi atât de isterică dacă nu mi-aș dori să-mi protejez copilul. Sau poate că hormonii își fac treaba.

Tocmai mi-am amintit cum se zvârcolea tata și cum plângea mama când voiam să plec de nebună singură te miri unde și încă eram o mucoasă rahitică. O venit și ziua când, în sfârșit, îi înțeleg.

Pfiu, ce mă așteaptă!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply