Parenting

Încetează să-ți mai ameninți copilul cu bau-bau, te rog!

august 24, 2021

Încetează să-ți mai ameninți copilul cu bau-bau, te rog! Și dacă nu e bau-bau și îl ameninți că îl fură țiganii, poliția sau te miri ce altă entitate, tot același lucru e! Nu mai face asta! Nu-l mai amenința nici cu bătaia, nici că nu mai primește desert. Tot aia e. Îți explic imediat de ce să încetezi acum să mai faci asta!

Aseară mi-am dus fetița în Orășelul Copiilor. Totul bine și frumos, ba chiar ne-am distrat cu toții! Ne-am dat în carusel, în mașinuțe tamponate, în leagăn și tobogane. Fără țipete, fără plâns. Lin. Ba chiar am rugat băieții de la mașinuțele alea tamponate să ne lase câte 2-3 mașini odată ca să avem suficient spațiu și să nu ne lovim între noi. Copiii erau destul de mici și ar fi fost periculos altfel.

Cele mai multe amenințări apar atunci când copilul nu ascultă. De ce simțim nevoia să ne mințim și/sau amenințăm copii? De ce să îi speriem/terorizăm cu bună intenție? Nu scriu cu calm, recunosc. Mă irită treaba asta. Mă zgârie pe suflet, pur și simplu. Susțin de peste 7 ani că NU ESTE NECESAR să ne mințim copiii! Nici măcar nu eram mamă pe vremea aceea, dar am fost copilul acela care a fost mințit și amenințat, nu neapărat de părinții mei, dar la școală sau printre vecini auzeam des tot felul de amenințări. Nu mi-a plăcut și mi-a luat timp să repar ce au stricat alții. Timp pe care îl puteam folosi pentru altceva.

Să revenim. Fiică-mea e fascinată de leagăne, iar Orășelul Copiilor este destul de aglomerat. Nu era liber niciun leagăn când am ajuns noi. Am coborât la nivelul ei și i-am spus „Puiule, acum se dau alți copii în leagăn, însă până termină ei ne putem da pe tobogane. Știu că îți dorești mai repede, dar așa cum nu te deranjează nimeni când te dai tu, nici noi nu-i deranjăm. Putem merge la tobogane și ne întoarcem imediat. Vrei?”. A vrut, desigur.

Între timp, un alt copil făcea crize din același motiv. Voia în leagănele ocupate. Mama i-a spus imediat „Uite, fetița asta e mai mică decât tine și mai înțelegătoare! Dacă nu te oprești din plâns, mergem acasă imediat”. Aș fi oprit-o pe mama respectivă și aș fi implorat-o să nu mai amenințe copilul și nici să-l mai compare. Zău că nici nouă nu ne-ar plăcea să ne compare copiii cu alte mame și atunci noi de ce să facem asta?

Hai să-ți spun un lucru: Copilul tău crede orice îi spui! Nu, nu e prea mic ca să folosești scuza că e prea mic și nu înțelege (dacă e prea mic, atunci de ce îți mai irosești energia să-l minți sau să-l ameninți, căci oricum nu înțelege?).

Ce se întâmplă cu copilul tău când este amenințat?

Poate că obții 5 minute de liniște după ce îl ameninți, dar sunt șanse mari să ai probleme mari mai târziu. Poate că nu va mai dormi, se va trezi noaptea speriat, poate că va deveni introvertit sau agresiv. Poate că va crede că nu-l mai iubești sau că nu e suficient de bun pentru tine. Urăsc să văd copii terorizați și cu capul plecat. Copiii aceștia vor învăța să mintă și să te mintă ca să scape. N-o să-l mai intereseze și nici n-o să-ți mai respecte regulile. E trist de privit și greu de trăit, dar îmi dau seama că astfel de părinți sunt copiii care au fost amenințați la rândul lor, care au crescut în teroare, pedepse, amenințări. În toți ani de studiu, am înțeles așa: Întâi ne vindecăm noi și abia apoi facem copii.

Aceasta e versiunea ideală, însă…

Niciodată nu e prea târziu să te schimbi tu, părinte drag! Niciodată nu e prea târziu să-i spui copilului tău „Îmi pare rău! Am greșit!”. Fie că are 2 ani, fie că are 30 de ani. Nu contează. Învățăm și putem deveni mai buni pe măsură ce trece timpul, numai că, vezi tu, trebuie să avem deschidere să facem asta. Să educăm mai bine și diferit decât au făcut-o părinții și bunicii noștri!

Cum să obții ce vrei de la copilul tău?

Sună atât de stupid întrebarea asta, dar, în esență, fiecre dintre noi ne dorim copii înțelegători, empatici, care să nu deranjeze și care să știe cum să-și gestioneze emoțiile, dar ca să-i învățăm pe ei toate astea, trebuie să știm cum să procedăm noi, ăștia mari.

1. Scoate cuvântul „dacă” din vocabularul tău

Limba română e tare perversă și lasă loc de interpretare uneori.

Înlocuiește ” Dacă nu te oprești din plâns, mergem acasă imediat”

Cu

„După ce te liniștești, te mai poți da o dată în leagăn, apoi mergem acasă”. Sau „Îmi pare rău că te-ai supărat, înțeleg și știu că e neplăcut! Sunt gata oricând să-ți ofer o îmbrățișare, cred că de asta ai nevoie acum!”.

2. Spune-i copilului adevărul întotdeauna

I-aș mulțumi lui Dumnezeu că avem regula aceasta în casă și că toată lumea o respectă, dar mai bine îmi mulțumesc mie că insist ca oricare persoană care intră pe ușă să spună adevărul. Fie că îl deranjează ceva, fie că ar putea fi incomod pentru ceilalți, nu contează. N-am de unde să știu cum să fac mai bine, dacă nu mi se spune. Corect? Și atunci, copilul de unde să știe, dacă nu învață de la noi că NU TREBUIE SĂ MINȚIM? Ușurează atât de mult viața regula asta!

3. Ține-te de promisiuni

Copilul crește, așa că scuza aia stupidă că e prea mic ca să înțeleagă va dispărea mai devreme sau mai târziu. Ce crezi că se va întâmpla când copilul se va convinge singur că nu există bau-bau? Va ști că l-ai mințit, iar atunci când ești mințit, nu mai ai încredere. Nu? Așadar, copilul tău va deveni adolescent, se va confrunta cu te miri ce probleme, iar tu nu vei ști nimic, iar la final, cel mai probabil vei spune „Am făcut totul pentru copilul ăsta și nu mă ascultă deloc!”. Și atunci te vei minți singură din nou. Când îi promiți un lucru și respecți asta, copilul tău va învăța că poate avea încredere în tine. Ți-a promis vreodată soțul că te duce în oraș și nu a mai făcut-o? Ți-a plăcut? L-ai mai crezut a doua oară? Nu? Păi de ce?

4. Ai încredere în copilul tău

Relațiile solide se contruiesc cu încredere, adevăr, iubire, respect, empatie. Fie că vorbim despre copii, fie despre adulți, nu contează. E același lucru. Nu-l subestima! Doar pentru că e o mână de om, asta nu-l face inferior ție. Ba, am certitudinea să cred că fiecare copil poate fi superior nouă în multe feluri. Venim perfecți pe lumea asta, societatea și adulții sunt cei care ne strică.

5. Nu-i oferi recompense și nu pedepsi copilul

Am prins perioada aceea cu buline negre și buline roșii la grădiniță. Dintr-un motiv pe care nu mi-l amintesc acum (probabil ceva neimportant), mi-a pus educatoarea o bulină neagră. M-am simțit atât de exclusă, încât n-am mai vrut la grădiniță. Nu mai amintesc de teroarea din primii ani de școală. Luam bătaie din orice de la prima învățătoare. Ba mă scotea în fața clasei să îmi laude notele, ba îmi trăgea câteva rigle la palmă că murdărisem caietul cu cerneală sau că mi-a făcut mama nu știu ce codițe. Nu, nu a fost în regulă și nu va fi niciodată. Probabil și tu ai trecut prin asta. Mulți dintre noi am fost și suntem educați în continuare în acest sistem comunist. Învățătoarea aceasta ieșise la pensie după doi ani, apoi a venit alta, iar la final de an, mi-a dăruit o carte și mi-a scris „Zâmbește mai des și ai mai multă încredere în tine”. Cum să mai zâmbești, dacă știi că oricând poți fi lovit sau umilit? Aș fi tentată să zic că femeia asta n-a fost importantă pentru mine, dar totuși a fost. Mi se ridică părul pe mâini numai închipuindu-mi cum m-aș fi simțit dacă mama s-ar fi comportat astfel cu mine? Și, Doamneee, câte mame își lovesc sau amenință copiii!

Prin pedepse, înveți copilul că nu merită iubirea și respectul tău. Că nu e suficient de bun. Mai târziu, copilul acesta va fi adultul care va rămâne o victimă în relația de cuplu și/sau în relația de muncă.

Nici cu recompensele nu sunt de acord. E un subiect amplu, însă îți recomand să citești cartea „Pedepsiți prin recompense”, scrisă de Alfie Kohn. Eu nu folosesc niciodată „Dacă faci asta, primești asta” cu fetița mea, în schimb, atunci când reușește să ducă un lucru până la capăt îi spun „Văd că ai făcut asta! Mă bucur că ai reușit și că ai învățat ceva nou!”.

Să crești carne de om e cel mai greu lucru, dar ce satisfăcător trebuie să fie când îți vezi copilul împlinit și fericit?

Vrei, te rog, să încetezi să-ți mai ameninți copilul?

Foto: Pixabay

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply