Parenting

Învățați-vă copiii să nu mai lovească! Jur că nu-i chiar atât de greu!

august 9, 2021

În ultimele zile, fiică-mea a încasat-o de la doi copii diferiți din complexul în care locuim. Sunt cam fiartă, ce-i drept. Mi se pune ceva pe șina spinării și îmi cam vine să reglez treaba asta cu parinții, doar că n-am cu cine, iar asta e frustrant! Cum să-i explic eu copilului meu să nu se mai ducă la copiii aceștia? Sau cum să fac eu educație cu copiii altora?

Eram lângă Katarina când băiețelul a lovit-o. Dintr-un motiv sau altul, fiică-mea preferă copiii mai mari (băiatul are în jur de 3-4 ani), iar în momentul în care s-a apropiat de el, pur și simplu a lovit-o. S-a întâmplat totul atât de rapid, încât nu am putut să o apăr, iar asta m-a făcut să mă simt jalnic. Tot ce am putut face a fost să-mi iau fata în brațe și să-i spun că îmi pare rău că băiețelul a lovit-o și că nu este în regulă ce a făcut el.
I-am spus mamei copilului, iar soluția a fost să-l oblige să intre în casă. Ce să înțeleagă copilul din asta? Mă așteptam să-i explice că nu este în regulă să lovească și că îl roagă să nu mai facă asta, dar a ales să pună și mai multă frustrare pe umerii copilului. Sigur, sunt așteptările mele, uneori idealiste și sunt singura responsabilă pentru asta.

A doua zi, Katy a fost lovită de o fetiță de vârsta ei. Nu e prima dată când face asta. S-a mai înfipt o dată în părul ei, numai că de data asta era cu mătușa mea.
Mi-a povestit că bunicul fetiței ar fi spus despre fetiță „Ce agresiv e copilul ăsta!”, timp în care mătușa se chinuia singură să o scoată pe fiică-mea din mâinile fetiței agresive.

Învățați-vă copiii să nu mai lovească!

E frustrant și dureros pentru mine, în calitate de părinte să văd cum alții îmi lovesc copilul! Fiică-mea e prea mică ca să știe cum și când să țină distanța față de alți copii agresivi sau să fugă. E prea mică să-i explic că unii părinți rezolvă lucrurile prin violență și că este extrem de greșit să faci asta. Nu, nu o voi învăța niciodată să lovească înapoi. Fuga e mai sănătoasă.

De ce lovesc copiii?

Copiii mici și foarte mici o fac pentru că nu li s-a explicat că nu e bine să lovească. Pentru că nu știu să reacționeze altfel (a făcut și fiică-mea crize de nervi, dar am așteptat cu calm, am luat-o în brațe când a fost pregătită și i-am spus că o înțeleg și singurul lucru pe care îl putem face este să așteptăm să se descarce, timp în care NU ARE VOIE să lovească și să se lovească). O las să plângă și/sau să țipe dacă simte nevoia, dar nu o las să se rănească sau să lovească pe cineva din jur. I-am explicat de 3 ori asta și de atunci nu a mai lovit pe nimeni. Îi voi mai explica de câte ori este nevoie.
Cât sunt foarte mici, pot lovi inclusiv de bucurie sau pentru că vor să se împrietenească, dar nu știu cum să facă altfel. Este firesc să se întâmple așa, dar e nefiresc ca părinții să nu intervină într-un mod sănătos pentru ei și copilul lor, în primul rând. Copiii au nevoie de timp pentru a învăța cum funcționează relațiile, dar ce mă fac eu cu adulții care nu știu să facă asta nici măcar pentru ei înșiși?

Despre fetița agresivă știu că își petrece foarte mult timp în fața televizorului. Știu că e mai ușor așa. Și noi mai dansăm uneori pe muzica celor de la Gașca Zurli, dar la desene animate nu o las. Sunt atât de agresive, încât nici măcar la clasicul Tom și Jerry nu o pot lăsa. Atât de multe tigăi în cap își dau personajele astea, de ce aș vrea să vadă asta?
Mă gândesc cu groază că acești copii pot fi oricând colegi de grădiniță cu fiică-mea și nu, nu-mi convine deloc să fie lovită. Pe de altă parte, și eu mi-am luat-o pe cocoașă de când am început grădinița și până am terminat liceul. Am avut parte de atât de mult bullying (sigur, nu e cazul celor mici pentru că ei pur și simplu nu știu să-și gestioneze emoțiile), încât soluția părinților mei a fost să ripostez. Au încercat în fel și chip, cu părinți, cu profesori, cu orice și tot n-am scăpat, așa că m-au învățat „Te lovește, dă-i înapoi!”. Nu mi-a fost bine nici așa. Doare. Nu doar fizic, ci și emoțional. Bătaia doare, indiferent de unde vine. Învață-ți copilul asta! Învață și tu, dacă încă nu știi, că agresivitatea nu e bună!

Hai că-i simplu! Uite ce trebuie să faci ca să nu mai ai un copil agresiv:

  1. Păstrează-ți calmul! Dacă eu am reușit văzându-mi copilul lovit, poți și tu, mama copilului agresiv. Coboară la nivelul copilului, poți sta pe vine sau în genunchi, cum îți este comod. Uită-te în ochii lui și spune-i cu căldură „Puiule, nu lovim alți copii. E dureros și nu se face. Înțeleg că ești supărat, aștept să te liniștești și promit să am răbdare până când vei învăța să-ți gestionezi emoțiile. Ai nevoie de o îmbrățișare?”. Da, e posibil să te simți prost când ți se atrage atenția, dar e pentru binele copiilor și contează mai puțin cum ne simțim noi și mai mult cum se simt ei. Apropo de asta, atunci când te deranjează ceva la copilul tău, sunt șanse foarte mari ca problema respectivă să-ți atingă niște butoane sensibile. Să-ți deschidă sertarul cu amintiri neplăcute. Intră puțin acolo, vezi ce poți să faci!
  2. Nu-ți subestima copilul! Mi se spune atât de des despre fiică-mea „E prea mică, nu înțelege!”. Ba înțelege, văd asta. E mai deșteaptă decât cred mulți. Că uită? Desigur, se poate. Repetă-i de câte ori este nevoie. Că e obositor și n-ai timp? Știu asta, dar ar trebui să-ți iei energia de care ai nevoie când îi citești fericirea pe față. Ar trebui să-ți fie suficient.
  3. Nu-l pedepsi. Băiețul agresiv și-a întrebat mama „Dar de ce?” când i-a spus să intre în casă. Că așa am spus eu, i-a răspuns! M-a durut asta. Nu a înțeles nimic. Nu sunt de acord cu pedepsele, nici cu bătaia și întotdeauna am susținut că relația dintre un părinte și un copil nu ar trebui să fie diferită față de cea din cuplu. Dacă partenerul tău greșește și nu-și dă seama, presupun că ar fi indicat să-i explici, nu? Să știe omu’ ce să nu mai facă data viitoare.
  4. Oferă-i afecțiune. Un copil care crește într-un mediu liniștit, calm și în iubire, nu va fi niciodată agresiv cu alții. Asta dacă nu cumva crește într-un mediu toxic, unde bătaia și agresivitatea verbală este ceva normal, caz în care ar fi bine să ceri ajutor și să iei măsuri.

Nu știu ce voi face dacă se vor repeta episoadele astea. Pe de-o parte, nu o pot proteja la infinit, nici nu e bine să fac asta, pe de altă parte, Doamne, cât de neplăcut e să vezi că îți atinge cineva copilul, chiar și un pui de om, care, până la urmă, nu are nicio vină că se comportă astfel!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply