Parenting

Iubiți-vă copiii! Cu bune, cu rele, cu griji, cu stângăcie și cu tot ce au ei!

iulie 17, 2020
Cosmina kovacs

Am știut dintotdeauna că sunt o femeie puternică, dar n-am știut de ce. Era și imposibil să fiu altfel, având în vedere că asta am văzut la mama. De la tata am învățat să am grijă de sentimentele mele. M-au învățat câte ceva important fiecare în felul lui. Le sunt recunoscătoare pentru asta!

Pentru zilele alea când mă rătăceam și îmi spuneau „Sunt aici, lângă tine” sau „Dacă vrei, poți” sau „Spune-mi cum să te ajut și te ajut” sau „Hai să-ți fac o ciorbă și-o plăcintă” sau „Stau eu cu fata, pune și te culcă” sau „Nu-ți face griji! Dacă o să cazi, sunt aici și te prind!”. Aș putea continua la nesfârșit.

Face viața în așa fel încât să-ți dea palme peste ochi și să-ți reamintească să fii recunoscător și că nimic aparent rău nu e, de fapt, rău.

Cât de importantă este familia!

Și când spun asta nu mă refer doar la părinți. Sora mamei a fost cea care mi-a făcut poftă de citit. Întâi îmi spunea povești, apoi, după ce am învățat să citesc, mă întreba tot timpul „Ce carte citești acum? Merită să o citesc și eu?”. Și citeam. Făceam schimb de cărți. Îi mulțumesc pentru asta! Dumnezeu știe unde eram și ce făceam acum, dacă nu făcea așa. Poate că nici măcar nu și-a dat seama. Poate că nici nu știe că ea a fost cea care mi-a deschis apetitul pentru comunicare. Îți mulțumesc pentru asta!

De la mama am învățat afaceri. E mică și fragilă, dar are un curaj fantastic! E genul de femeie care se aruncă în apă fără să știe să înoate și cu toate astea, îi întrece pe mulți. De fapt, am învățat multe de la ea. Și parcă pe măsură ce trece timpul, îmi vine să mă fac mică pentru că, da, a venit momentul acela când înțeleg. „Când o să devii mamă, o să înțelegi”. Am înțeles. O să mă bântuie mult și bine cuvintele astea pe măsură ce fiică-mea crește. O să-mi amintesc fiecare grijă a ei care mi se părea atât de absurdă atunci și atât de adevărată acum.
Cum spuneam! Face viața în așa fel încât să-ți dea palme peste ochi și să-ți reamintească să fii recunoscător și că nimic aparent rău nu e, de fapt, rău.

Bunicul nu mai e printre noi de peste 12 ani, dar omul acela mărunțel și cu barba lungă era un munte de înțelepciune. Tot timpul avea ceva bun de spus. Tot timpul îmi spunea „Învață, tataie că ai toate condițiile să faci asta! Du-te pe lângă oameni mai buni decât tine și învață tot ce poți până când îi lași în urmă. Să le fii recunoscătoare și să-i ajuți când vor avea nevoie. Fii așa și viața o să-ți dea tot ce vrei”. Știam că avea dreptate. Știu și acum.

De la soră-mea am învățat comunicarea non-verbală. Știu ce vor oamenii. Știu când se tem. Știu tot ce am nevoie. Datorită ei. Va veni ziua aceea când voi face ceva și pentru ea. Mi-am promis demult asta.

Tata a fost sac de box. Știam că mă iubește și nu de puține ori „am dat în el fără milă”. Cu toate astea e lângă mine. Bărbată-miu îi seamănă din multe puncte de vedere. Am în fiecare dimineață cafeaua lângă pat. Datorită lui, nu-mi lipsește timpul, deși sunt mamă. Îi sunt recunoscătoare pentru asta. Muncim cot la cot și n-am putea avea tot ce avem acum unul fără celălalt. Cad, mă ridică. Cade, îl ridic.

Niciodată n-au spus ceva rău despre mine, dar uitându-mă în urmă și gândindu-mă din perspectiva de mamă, Doamne, am fost un copil dificil! Mă sperie faptul că poate vor veni momentele acelea când fiică-mea n-o să mă înțeleagă, iar eu va trebui să mă fac mică și să aștept. Vor veni cu siguranță.

Dar tot de la ei mei am învățat că pentru copilul tău mănânci asfalt, dacă e nevoie! Taci, înghiți și ești acolo pentru el, indiferent cât de dificil va fi. Și cred că sunt fericită și împlinită datorită lor. Datorită răbdării pe care au avut-o.

Este incredibil câtă putere îți poate da copilul! Este incredibil cum din lut devii fier.

Iubiți-vă copiii! Cu bune, cu rele, cu griji, cu stângăcie și cu tot ce au ei! Iubiți-vă copiii și arătați-i asta zi de zi. Cred că e suficient ca să devină adulți sănătoși din toate punctele de vedere.

Iubiți-vă copiii și când greșesc! Arătați-le asta în orice secundă, nu doar când fac ceva bine. Promit că o să vină ziua când veți spune „Am făcut o treabă grozavă cu copilul meu!”. Promit că o să vină ziua când veți fi mândri de voi ca părinți!

Foto: Arhivă Personală

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply