Parenting

Jucării educative pe care le recomand copiilor de peste 2 ani

august 18, 2021

Locuim într-un complex de 14 vile, cu un spațiu comun, unde copiii se pot juca fără să ne facem griji pentru că este închis cu bariere.
Jumătate din curtea noastră am amenajat-o pentru Katy. I-am pus pe jos spumă și benzi din silicon ca să nu mai existe riscul să se accidenteze ea sau un alt copil.
De fiecare dată când cineva intră în curte aud imediat „Vaai, câte jucării are Katy!”.
La noi nu vine nimeni cu mâna goală, nu pentru că am cerut noi asta, ci pentru că pur și simplu le face plăcere să-i ofere jucării educative.

Fiecare jucărie pe care i-o cumpărăm este educativă, inspirată fie din filozofia Montessori, fie Waldorf și, de regulă, avem grijă ca scopul să fie întotdeauna diferit. Nu știu ce înseamnă prea mult sau prea puțin, însă știu că atâta vreme cât pot, îi voi oferi tot ce cred eu că e mai bine pentru ea.

Ce jucării i-am cumpărat până acum și ce scop au acestea?

1. Lădiță din lemn cu alimente de feliat

Conține o lădiță, două cuțite din lemn și două tocătoare. Fructele și legumele sunt feliate și se prind cu ajutorul magneților. Pe lângă faptul că e un mod plăcut pentru ea de a învăța fructele și legume, își dezvoltă și anumite abilități. A învățat să țină cuțitul și să-l folosească fără să existe riscul de a se răni, a învățat care sunt piesele pentru a forma un fruct sau o legumă întreagă și în afară de asta, a descoperit că poate lipi fructele și pe lada frigorifică sau oricare alt metal.
Când copiii mai mari vin la ea să se joace împreună, folosesc fructele pentru a pregăti o salată de fructe, așa că mi se pare un joc de rol plăcut pentru toți copiii.

Lădița este disponibilă aici, însă aveți grijă să nu pună piesele în apă pentru că lemnul se umflă, iar magneții aceia mici pot deveni periculoși pentru un copil mic. Tot pe același principiu am mers și când am ales un puzzle din lemn cu animale. Ajută la îndemânare, dar și să recunoască animalele.

2. Cărucior pentru păpușă

Katy nu e încă un fan păpuși, însă preferă plușurile. A primit acest cărucior de la mătușa ei/a mea, asta pentru că își dorea să-și împingă propria tricicletă, care este mult prea mare și grea pentru ea. Jucăria este recomandată pentru copii mai mari de 3 ani, însă atunci când se joacă este întotdeauna sub supravegherea noastră.
Seara iese în spațiul acela comun și împreună cu alte fetițe mai mari își plimbă iepurașul din pluș. E un joc de rol important pentru că învață să fie empatică, își învelește plușul, merge încet, uneori îl mângăie. Poate fi un joc potrivit atunci când știi că urmează să apară un frățior sau o surioară, dar și pentru a te asigura că se va comporta frumos cu oricare alt bebeluș.

3. Tablă din lemn magnetică cu două fețe

Katy a pus mâna pe cretă la vârsta de 1 an. De regulă, preferă să stea pe lângă copiii mai mari, probabil pentru că au răbdare mai multă și o învață și pe ea cum să se joace. Pentru că vremea rece se apropie și nu va mai putea folosi asfaltul pentru a desena/mâzgâli cu cretă, i-am luat această tablă.
Pe cealaltă parte, tabla poate fi folosită cu markerul (există markere lavabile, în cazul în care îți faci griji de murdărie). Avantajul? Se va obișnui să deseneze pe tablă și nu pe pereți, deși trebuie să recunosc că nu am nicio problemă dacă își va dori să mâzgâlească pereții din casă. Dacă fata mea e fericită, atunci sunt și eu, chiar și cu pereții murdari de carioci.
Pe lângă faptul că poate face asta, tabla conține un ceas cu limbi mobile și abac pe care le va putea folosi mai târziu pentru a învăța să socotească și să numere.
Nu de puține ori mă întreabă părinții dacă o voi da la grădiniță sau nu. Sigur că va merge la grădiniță, însă până atunci îi pot aduce elemente din grădiniță acasă. Îi va fi mai ușoară acomodarea, dacă îi permit să se joace cu alți copii și îi ofer jucării pe care le va avea și la grădiniță. În plus, consider că este responsabilitatea mea de a-mi învăța copilul să fie sociabil, curios și empatic față de alți copii.
Tabla am comandat-o de pe micostore și o găsești aici.

4. Stropitoare

Stropitoarea o avem dintr-un set de jucării pentru plajă, însă o umplem cu apă și udăm florile pe care le avem în curte. De fiecare dată când facem asta, vorbim cu florile, le salutăm, le udăm și le mulțumim că miros atât de frumos. E o activitate relaxantă, care îi poate aduce bucurie sufletească mai târziu. Cine are grijă de flori, cu siguranță e de acord cu mine.

5. Lada cu nisip

Soțul meu a meșterit lada aceasta, iar bunicul Katarinei a adus nisipul (și n-a fost puțin deloc). Câteva scânduri, puțină vopsea și răbdare din plin! Pentru că terasa noastră era prea înaltă pentru ea, soțul meu a hotărât să transforme treapta prea înaltă în două mai mici. Pe laterale a făcut două băncuțe și deasupra avem un capac tot din scânduri pentru a proteja nisipul de eventualele pisici maidaneze. Nu ne dorim să facă pipi în nisipul copilului. 🙂

Katy e încântată de nisip, face tot felul de forme, și-l pune în păr, lasă urme de tălpițe, iar mai târziu, probabil va construi și castele.

6. Vopsea pentru pictura cu degetele

Este o vopsea lavabilă (se spală de pe piele și de pe majoritatea țesăturilor) și se pot folosi degețelele, bureți, spatule sau chiar pensule. M-am asigurat să fie non-toxică, având în vedere că este micuță, însă, repet, supravegherea rămâne obligatorie.


Pe lângă faptul că-i dezvoltă creativitatea, e o oportunitate bună de a învăța culorile și formele pe care le poate crea cu ajutorul vopselei. Vopseaua poate fi folosită pe sticlă, hârtie, lut, lemn, carton.
Am comandat-o de aici.

7. Tricicletă și bicicletă de echilibru din lemn

Lemnul este natural, plasticul în niciun caz. Lemnul rezistă mult și bine, plasticul nu prea. Sigur, unii ar spune că jucăriile din lemn sunt mai scumpe sau că e fiță. Nu, nu e. Pe lângă faptul că sunt mai sigure pentru copii, zău că e mai sigur și pentru mediu. Suntem responsabili pentru ceea ce lăsăm copiilor noștri, iar lemnul, chiar dacă ajunge la gunoi, este biodegradabil, lucru care nu se întâmplă și în cazul plasticului.
Katy nu poate merge încă pe bicicletă, însă n-am de gând să-i cumpăr două produse diferite, așa că bicitricicleta asta este perfectă. Când va fi pregătită, renunțăm la cele două roți din spate și va folosi bicicleta de echilibru.
Tricicletele și bicicletele de echilibru sunt recomandate pentru a antrena abilitățile motorii, simțul echilibrului și coordonarea.

Eu am 34 de ani și habar n-am să merg pe bicicletă sau pe role. De fapt, de multe ori, mă împiedic și stând pe loc, asta pentru că părinții mei au renunțat să mă mai lase pe bicicletă după prima mea căzătură. N-am de gând să fac asta cu copilul meu pentru că e destul de frustrant să fii un împiedicat.

Bicitricicleta am luat-o de aici.

Pe lângă jucăriile acestea, o las să se joace cu sucitorul, face niște plăcinte din plastilină cu el de nu-ți poți imagina! Până la urmă, orice obiect din casă se poate transforma într-o jucărie, cu o singură condiție, însă: copilul să rpmână în siguranță. Mai mult decât atât, sunt de părere că fiecare copil trebuie lăsat să se plictisească. Poate fi o metodă bună de a-și dezvolta creativitatea. De asemenea, îi dau voie să se joace cu gențile mele. O ajută să învețe să folosească fermoarele și capsele. De cămășile cu nasturi nu mai zic! E fascinată.

Ce mai facem noi? Când simt că se plictisește de o jucărie, o ascund și i-o dau din nou peste o perioadă de timp. Treaba asta funcționează în cazul nostru.

Copilul tău ce jucării preferă?

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply