Katarina merge la o grădiniță Montessori din luna martie. Ne-am vândut casa și ne-am mutat în zona de Nord a Bucureștiului ca să avem de unde alege atât grădinițe, cât și școli. Când am cumpărat prima noastră casă, nu ne-am gândit la grădinițe și școli. N-aveam copilul, deci habar n-aveam că ar trebui să ținem cont și de asta.
Una peste alta, pentru noi a fost o întreagă aventură toată povestea asta. Îmi este teamă de educația la stat. Am toate motivele să-mi fie. Mi-am pierdut încrederea în ei încă de când eram copil „Bătăi, umilințe, comparații, buline, note preferențiale”. Nu zic că la privat nu se poate întâmpla, dar pare mai ușor de verificat. Sau e doar în capul meu. Nu știu. În fond, orice instituție de învățământ privată este o afacere în care părinții sunt clienții.
Mi s-a spus că se va îmbolnăvi, cum mi s-a spus și înainte să rămân însărcinată că nu voi dormi și că îmi va fi greu, dar cine a crezut?
Știi gândirea aceea „Mie nu mi se va întâmpla?”. Încă o am și de fiecare dată realizez că nu sunt o excepție și mă prinde nepregătită psihic.
Sunt 4 luni de când merge la grădiniță și în fiecare zi îmi spun „Gata! Renunț!”
A început pe 7 martie. La o săptămână distanță am chemat salvarea. Am povestit aici. După 2 săptămâni a revenit la grădiniță. N-au trecut 7 zile și a făcut otită. Ne-am îmbolnăvit toți 3. M-a durut urechea de îmi venea să urlu numai la gândul că are aceleași dureri. Ne-am tratat în 7-10 zile.
Peste alte 7 zile a răcit din nou. Și noi odată cu ea. Cu dureri în gât, muci și o stare generală de oboseală. A mai stat 10 zile acasă. Apoi a făcut conjunctivită. Am luat-o și eu de la ea. A trecut în câteva zile.
Acum a luat un rinovirus. Două săptămâni am stat acasă. Eu am rămas fără voce și crize de tuse uscată în fiecare noapte. Bărbată-miu la fel. După primele 5 zile se vindecase, numai că am luat noi virusul și i l-am dat din nou. Mă întreb, dacă eram angajată și aveam un șef neînțelegător, ce făceam? Ce fac mamele care nu au încotro și trebuie să muncească zilnic și sunt în situația noastră de a nu avea bunicii aproape?
Au fost cazuri de varicelă. Nu a luat-o. Încă. Mi-e groază să mă gândesc. Săptămâna viitoare va face vaccinul. Cel mai probabil, în toamnă va face și vaccinul antigripal. Poate vor trece mai repede sau mai ușor. Nu știu.
N-au fost boli grave, dar sunt neplăcute pentru toată lumea. Cum să te mai odihnești când tușește copilul până vomită? Nu-s omul care să zacă, dar cu o zi de odihnă m-aș fi pus mai repede pe picioare. N-am luxul ăsta. Nu mă pot odihni când copilul are nevoie de atenția mea 100%.
Pediatrul m-a avertizat că acum e ușor, deși mie nu mi se pare a fi așa, însă din toamnă apar alți viruși care pot fi mai agresivi decât cei din timpul verii. Da, înțeleg. Copilul se călește. Înțeleg și că e un risc pe care trebuie să mi-l asum odată ce a intrat în colectivitate, dar nu mi-a spus nimeni că voi fi mai obosită decât în perioada colicilor.
Încă n-am trecut prin rotavirus, gură, mână, picior, enterocolită sau boala obrajilor pălmuiți. Mi-e groază de ele. Nici măcar nu m-am gândit că sunt șanse să ducem aceeași boală toti 3.
La ce să te aștepți în primul an de grădiniță?
1. Copilul se va îmbolnăvi. Des. Uneori mai ușor, alteori va fi nevoie să vă internați în spital împreună.
2. Vei avea nevoie de bonă sau de ajutor. Dacă te întorci la muncă și singura ta opțiune este grădinița, în mod cert vei avea nevoie de cineva care să te ajute. Din cele 4 luni, nu știu dacă are 5 săptămâni adunate de mers la grădiniță.
3. Cheltuielile devin mai mari. Bonă, doctori, medicamente. Ne-am făcut un calcul și sunt luni când cheltuim 10 000 lei pe grădiniță, bonă și medicamente. Sigur, este alegerea noastră pentru că preferăm să mergem la privat, însă chiar și așa, medicamentele nu sunt gratuite.
4. Vei fi mai nervoasă. Nu sunt omul conflictelor, însă oboseala își spune cuvântul și am început să reacționez impulsiv. Scot pe gură lucruri pe care le regret apoi, iar cel care are de suferit este, desigur, bărbată-miu. Bafta noastră? Ne înțelegem reciproc și ne trimitem unul pe celălalt la culcare.
Nu e plăcut să fii obligat să stai în casă, nici să mergi non-stop la medic. Sunt la o aruncătură de băț ca să o retrag, numai că domnii de sus tocmai au hotărât că grupa mijlocie devine obligatorie pentru înscrierea la școală. Asta înseamnă că de la 4 ani este obligată să meargă la grădi. De parcă vor ieși niște mici genii dacă merg la grădiniță de la o vârstă atât de fragedă.
Singurul motiv pentru care am hotărât să o ducem la grădiniță este socializarea. Katy e copil de pandemie, până la grădiniță socializa mai greu cu alți copii sau adulți, lucru care s-a schimbat acum, desigur, iar aspectul ăsta este doar meritul grădiniței.
Înțeleg și faptul că retragerea ei acum nu înseamnă că nu se va îmbolnăvi mai târziu sau că nu o vom lua de la capăt. Pe de altă parte, mă gândesc că aș putea să o duc la înot sau la ateliere cu alți copii. Sau să o plimbăm mai des, să mergem cu cortul, să ne jucăm cu noroi. Aș putea să-i întăresc imunitatea și altfel decât în comunitate. I-am luat pisică. Poate ajută sau poate nu.
Sfatul medicului pediatru a fost să așteptăm până în toamnă și să sperăm că se va mai imuniza până atunci. Dacă mai apar alte răceli/boli, abia atunci să o retragem.
Intuiția îmi spune să o retrag, dar cum să fac asta când îmi cere să o duc la copii? Aș putea spune că unul dintre cele mai grele lucruri pe care trebuie să le faci când ești părinte este să iei decizii în locul lui. De unde știu că iau decizia corectă? Cum știu eu ce e mai bine pentru ea și ce nu? Asta e întrebarea!
Sursă foto: pixabay
No Comments