Din casă

Unde poți face intervenții chirurgicale dacă ai un copil sau adult cu nevoi speciale?

aprilie 1, 2021

Când sistemul public de sănătate îți întoarce spatele, apar clinici private precum OZONO care îți demonstrează că mai există oameni!

Soră-mea are un diagnostic pe care nici măcar eu nu-l înțeleg. Encefalopatie cronică infantilă. Am mai scris despre asta. Retard psihic grav. Asta înseamnă.

Antipsihoticele pe care le i le recomandă medicii psihiatri vin la pachet cu o mulțime de efecte secundare. Probleme cu ficatul, probleme cu somnul, probleme cu dinții. Probleme cu orice.
Părinții ai căror copii au nevoi speciale știu despre ce vorbesc. Efectiv ne punem mâinile în cap de fiecare dată când este necesar să ajungem la medic cu un asemenea diagnostic.
Ca să-i recoltăm sânge este nevoie de câțiva bărbați care să o țină imobilizată. Niște analize banale. În spitalele de stat nu avem șanse. Ultima dată a fost în Iași la un spital de stat și au legat-o de mâini și de picioare pentru câteva investigații. Am luat-o acasă plină de vânătăi, umflături și cu carne vie la încheieturi. Au trecut ani de atunci și mi se pune un nod în gât și acum.

Înțeleg frica ei de medici, asta e boala, dar lipsa empatiei din partea sistemului nu o înțeleg. De fapt, nu înțeleg de ce nu există reguli clare, nu înțeleg de ce nu există locuri special amenajate pentru copiii și adulții cu nevoi speciale. Închidem ochii și ne prefacem că ei nu există? Sau închidem ochii, ridicăm din umeri și ne spunem „Sunt bolnavi oricum, ce contează ființele astea pentru sistem? Oricum nu produc nimic!” Da, am citit multe astfel de comentarii și pentru mine e dureros, la fel ca pentru oricare alt părinte, frate sau soră.

Ok. Pentru soră-mea produc eu, tata și mama. Și poate chiar și tu. Așa cum produc și pentru pensiile bătrânilor din țara noastră, pentru alocațiile copiilor și pentru ajutorul social pe care îl primesc cei care nu muncesc. Pentru drumurile pe care nu le avem și pe care mor cei dragi nouă, plătesc taxe și impozite. La fel ca tine, de altfel. Dar asta e altă discuție. Plătim pentru orice în țara asta, dar nu beneficiem de nimic.

La spitalul din Iași nu a fost o excepție. Se practică treaba asta. Dacă pacientul nu cooperează, îl legăm și-l lăsăm să se zbată acolo până ajunge carne vie. Se practică treaba asta în multe centre de stat pentru bolnavii psihic, motiv pentru care nu îndrăznim să o internăm. Va veni și ziua aceea. Ziua când EU voi fi pusă în situația de a alege ce se va întâmpla. Dumnezeu cu mila! Mi-e groază de acel moment.

Antipsihoticele pe care le ia funcționează la fel ca drogurile. Mănâncă dinții până la rădăcină. Fiecare părinte știe că vizita la stomatolog este o tortură când ai un copil cu nevoi speciale.

Am sunat peste tot să găsesc un loc unde aș putea să o duc pentru extracții dentare. La stat nu am găsit ajutor, în schimb, am găsit o clinică privată în Iași despre care am doar cuvinte de laudă.

I-am scris inclusiv ministrului Vlad Voiculescu. Nimic.

Aveam de ales între București și Iași, o localitate care să fie mai aproape de Tecuci, acolo unde locuiește sora mea. În București, costurile la o clinică privată (singura care a acceptat să intervină) se ridicau la peste 6000 lei. Am zis ok, nu contează asta, important e să fie ea bine. Dar dacă nu aveam? Dacă nu puteam?
Pentru că o astfel de intervenție înseamnă anestezie generală și riscuri foarte mari pentru ea.
Am găsit clinica privată OZONO din Iași, iar toată echipa de acolo s-a mobilizat astfel încât soră-mea să nu fie traumatizată și mai tare de medici. Vă spun, când vede halat alb e teroare cu ea!
Au format echipă și s-au ocupat impecabil de ea. Anestezia nu a fost deloc agresivă, au folosit o mască pe care nici măcar nu a apucat să o vadă sau să se sperie de ea, s-a trezit imediat după extracții și nu a fost o legumă așa cum a fost în alte intervenții chirurgicale făcute în altă parte.

9 dinți i-au extras. Ultimii, de altfel.

Ulterior, medicul chirurg a spus că nu vrea să fie plătit. N-am fost acolo, nici măcar nu știau de existența mea, însă mi-au povestit părinții și mă simt datoare cu un MULȚUMESC!

OZONO.RO vă mulțumesc că sunteți profesioniști, în primul rând, iar în al doilea rând, vă mulțumesc pentru empatia și de grija de care ați dat dovadă! E mare lucru pentru fiecare dintre noi să știm că nu suntem ai nimănui în astfel de situații.

A trecut mai mult de o săptămână de atunci, iar tata a fost sunat în fiecare zi ca să le spună cum se simte soră-mea, dacă sângerează sau au apărut modificări ulterioare. Cine mai face asta în zilele noastre?

Dacă ei au putut, în sistemul public de sănătate de ce nu se poate? Iar mă simt neputincioasă și totodată recunoscătoare.

Poate că într-o zi va citi articolul acesta și domnul Ministru Vlad Voiculescu sau cine o mai veni după el. Poate că într-o zi, va ajunge omul potrivit în Guvernul României și va începe să schimbe lucrurile în bine, așa cum e firesc să fie. Avem dreptul acesta. Da, știu. Niciun ministru nu le poate rezolva pe toate odată. Sunt multe lipsuri. Dar măcar câte una pentru fiecare mandat. Câte s-ar fi făcut în ultimii 30 de ani?

Până atunci, mulțumesc medicilor de la OZONO.ro că au făcut ceea ce nu voia nimeni să facă și au făcut-o bine! Și le mai mulțumesc și medicilor din sistemul public de sănătate care reușesc să facă lucruri extraordinare într-un sistem atât de găunos.

Sunt Cosmina Kovács, mamă și soră de copil cu nevoi speciale și vreau să cred că va veni momentul acela când nu vom mai ignora nevoile speciale. Vreau să cred că oamenii aceștia mari care ne conduc se gândesc la asta. Că vor face centre și pentru ei, că le vor pune la dispoziție spitale în care putem rezolva și astfel de intervenții. Sunt sigură că medicii pe care i-am găsit la clinica privată OZONO ar putea împărtăși protocoalele lor și către instituțiile de stat. Există specialiști care pot face asta, dar Guvernul este cel care ar trebui să finanțeze toată povestea asta.

Unde se duc copiii cu nevoi speciale din familiile defavorizate? Îi lăsăm așa până când speranța lor de viață atârnă într-o infecție dentară pe care nu ai unde să o tratezi? Acesta este scopul, oameni buni? Să restrângem orice posibilitate de tratament pentru ei? Sau atât de nepăsători sunt cei care ne conduc?

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply